RALUCA GEORGESCU

Vorbeam acum ceva vreme despre oamenii carora le place sa se auda vorbind si care practica in mod curent sportul numit aruncatul cu parerea. Fenomenul este in plina raspandire in continuare, eu una simtindu-i efectele adverse pe pielea mea zi de zi. Am gasit azi un citat simpatic al lui Epictetus fix despre acest fenomen: “Avem doua urechi si o gura astfel incat sa putem asculta de 2 ori mai mult decat vorbim“.

Principiul este in esenta simplu. Niciodata nu suntem suficient de intelepti incat sa nu mai avem ce invata de la cei din jurul nostru. Cand eram mica, mama imi spunea “mai intai sa cumpar si abia apoi sa vand“. In esenta, ideea este aceeasi: mai intai asculta ce ai de invatat de la altii si abia apoi pronunta-te in legatura cu un subiect. Din pacate, teoria este frumoasa, dar la punerea in practica ne impiedicam majoritatea. Pentru ca ne place sa ne auzim, ne crestem astfel increderea in noi, ne place sa ne erijam in roluri de specialisti.

Dupa cum spune unul dintre scriitorii mei preferati, Andre Gide: “Totul a fost spus deja si, mai ales, toate lucrurile inteligente au fost deja impartasite, dar din moment ce nimeni nu asculta trebuie sa ne tot intoarcem la reinventarea rotii“. Prin urmare, data viitoare cand vrem sa facem brainstorming sau sa ne dam cu parerea colectiv despre o idee pe care ne e clar ca au mai experimentat-o si altii inaintea noastra, poate ar fi mai util sa punem mana pe o carte.

Intelepciunea cred ca este experienta unei vieti intregi de ascultat in momentele in care ne-am fi dorit sa vorbim.

Tindem sa scuzam deseori oamenii pentru faptul ca au intentii bune. Tindem si sa acceptam joburi pentru intentiile bune ale celui care angajeaza. Sau sa ne lansam in achizitii sau parteneriate pe baza intentiilor celor cu care intram in contact. Pentru ca stim de mici ca “intentia conteaza”.

Aplicam acest principiu ca “intentia conteaza” in tot ce facem zi de zi. Cand cineva ne greseste spunem “Nu e vina lui, a vrut doar sa…”. Sau spunem ca “In scurt timp vom deveni o echipa care face si drege, doar seful asta vrea, nu mai conteaza ca…”. In realitate, faptele sunt ceea ce conteaza. Pentru ca faptele din trecut ne arata si o idee despre faptele din viitor.

Cand luam o decizie suntem influentati de intentiile celor cu care intram in contact. In realitate, ar trebui sa ne uitam doar la faptele lor. Doar la date concrete. Doar la ceea ce se intampla, nu la ceea ce ni se promite. De ce? Pentru ca fiecare are o alegere de facut in fiecare moment. Si daca faptele spun ca a ales ceva, nu conteaza ca intentia respectivului a fost sa aleaga altceva.

Next time you make a decision look only at the facts.

O idee simpla de cand lumea, un principiu de bun simt pe care il folosesc ca motto multi profesionisti si pe care, din pacate, foarte putini il aplica. Nu de putine ori pe zi auzim oameni care declara public sus si tare “vreau sa devin milionar”, “am pornit sa construiesc cel mai tare produs de pe piata”, “o sa fac cea mai tare echipa de vanzari” si alte cate in luna si in stele despre ce vor face si vor drege.


Cu toate astea de multe dintre aceste promisiuni si viziuni sharuite public se cam alege praful. Si respectivii se fac usor de ras. La fel se intampla si in vanzari si client service – tindem sa setam asteptari prea mari clientului care incepe sa isi imagineze ca ii vom livra un OZN. Si atunci niciodata produsul final pe care il vom livra nu mai are sanse sa il multumeasca.

Imi spunea azi un prieten ca e vorba de afisarea unei atitudini de invingator. Dar oare nu ati aprecia la fel de mult un profesionist modest care se lanseaza pe piata si in declaratii publice doar cand are ceva implementat de aratat?

Sa dau un exemplu ca sa va fie mai clar. Daca stati la o coada si vi se spune ca aveti de asteptat 20 de minute si asteptati mai putin nu e asa ca va veti super bucura? Pentru ca deja v-ati setat asteptarile pentru mai mult. Si daca asteptati mai mult nu e asa ca va va apuca exasperarea? Pentru ca aceleasi asteptari v-au fost inselate.

Am participat in dimineata asta la OpenCoffee (only girl there). Mult entuziasm, discutii mai mult despre ce vom discuta pe viitor, atmosfera constructiva in general. Mi-a placut foarte mult incercarea lui Dragos Manac de a explica in nenumarate randuri ca ideile nu conteaza, ci executia. Ideile nu lipsesc, ideile puse in practica sunt cele pe cale de disparitie.

Idei are toata lumea

Chiar si atunci cand nu esti o persoana creativa poti face research, poti organiza un brainstorming sau poti plati pe cineva pentru o idee. OK. Si acum esti posesorul unei idei bune. Care este valoarea reala a acestei idei bune nepuse in practica? O valoare potentiala. In practica insa, valoarea este 0 pana in momentul in care este implementata. De aici drumul se bifurca:

- nu o pui in practica – valoare 0;

- o pui in practica – de aici drumul iar se bifurca:

- ideea nu are succes – valoare=experienta;
- ideea are succes – valoare > 0.

De ce nu ajung ideile sa fie puse in practica?

Motive ar putea fi multe. Cel mai frecvent este o struto-camila – combinatie intre lene si teama de esec. Nimeni nu vrea sa treaca la actiune, sa consume resurse (dintre care bani, timp si energie ar fi cele mai importante) si sa nu ajunga undeva. Prin urmare, o solutie este intoarcerea ideii pe toate partile, discutii despre ea, discutii in urma carora se ajunge cel mai frecvent la concluzia ca nu se merita sa se treaca la implementare.

Prin urmare, ce rost are sa ne tinem secrete ideile de proiecte pe care nu le vom pune niciodata in practica? Poate macar le spunem cuiva care ne va ajuta sa le si executam.

Ne dorim rezultate concrete si masurabile. Vrem actiune. Vrem sa trecem la fapte. Pentru asta trebuie sa facem executie. Trebuie sa iesim din fazele de analiza, concept/strategie si planificare. Si in final sa ajungem in etapa de implementare.

Eh, aici se pare ca e mai greu. Si, mai ales, este mai greu atunci cand echipa ta este compusa din supervizori, manageri, coordonatori, planneri, strategi, analisti si alte astfel de functii indispensabile, dar inutile atunci cand vorbim de implementare.

Daca situatia de mai sus iti este familiara inseamna ca in organizatia ta ai de-a face cu o cultura a coordonarii, mai degraba decat cu o cultura a executiei. Echipa ta a inteles probabil ca skillurile cele mai apreciate sunt cele strategice, de planificare, de coordonare si ca executia este mai putin importanta. Prin urmare, membrii echipei au facut tot posibilul sa isi insuseasca competentele mai sus enumerate in detrimentul abilitatilor de implementare. Iar cei care au ramas in partea de productie sunt demotivati sau doresc sa avanseze.

Cum ne facem echipa sa se desprinda efectiv de fazele initiale ale proiectului si sa treaca concret la etapa de implementare?

• Just start – primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa ne apucam efectiv de lucru. Sa nu mai planificam. Incepand tu si echipa ta te va urma.
• “Impartim elefantii in bucati digerabile” (cum imi place mie sa spun) – impartim obiectivele mari in taskuri mici si masurabile. De cele mai multe ori nu ne apucam de o sarcina-elefant pentru ca progresul ei se va vedea prea tarziu, pentru ca nu stim de unde sa o apucam si pentru ca pare foarte greu de “inghitit”.
• Delegam eficient – fiecare obiectiv masurabil ii este atribuit membrului echipei care are abilitatile necesare;
• Entuziasmam echipa de produsul pe care il va crea – echipa va lucra mult mai eficient atunci cand va fi motivata de rezultatul final al muncii sale;
• Puterea exemplului este legendara si functioneaza. Daca managerul echipei este implicat si el in executie, acest lucru va contribui la crearea unei culturi a executiei care va face lucrurile sa se puna in miscare;
• Training/consultanta – de multe ori motivul pentru care nu se trece la actiune este pentru ca echipa nu are skill-urile necesare si nu stie cum sa faca lucrurile. Daca aceasta este situatia, solutia este training sau consultanta in domeniul respectiv;
• Recompense – stabileste recompense clare pentru atingerea obiectivelor pentru fiecare membru al echipei;
• Constientizarea urgentei – comunica echipei tale urgenta realizarii taskurilor si ce are fiecare de facut pentru a-i motiva sa treaca la actiune.