Individualism -> SupraAsumare
O calitate pe care o pretuiesc este independenta. Extrema independentei este individualismul – o independenta exacerbata.
A fi independent inseamna a-ti asuma responsabilitati. A fi individualist inseamna a-ti asuma singur foarte mult. Iar asta poate duce uneori la supraasumare. Poate insemna a nu cere ajutorul atunci cand este nevoie. Si, in final, asta poate duce la frustrari. La frustrarea principala ca nu poti duce totul de unul singur si la un moment dat nu vei mai face fata. Dar asta este ceea ce ti-ai asumat tu singur de la inceput. Nimeni nu ti-a impus sa nu ceri ajutorul.
SupraAsumarea este un fenomen care inseamna, in management, a face micromanagement. A-ti asuma ca faci de unul singur ceea ce pot face membrii echipei tale. Inseamna a nu delega. Si inseamna, atunci cand se trage linie in final, a nu avea rezultate. Si totusi a te frustra, pentru ca ai incercat si ai muncit mult… de unul singur.
In viata personala, SupraAsumarea inseamna a tine in tine problemele tale, a-ti asuma problemele partenerului si ale altora si a te frustra ca esti neinteles. Si singur…
Principial corect fata de cine?
Am auzit de multe ori argumentarea “Nu pot face asta, desi mi-as dori, pentru ca nu ar fi principial corect”. Principial de obicei este inclus ca definitie in sfera urmatoare: {moralitate,codul etic al companiei, principiile invatate acasa, principiile biblice, principiile dobandite de-a lungul vietii si insusite de noi}.
Ceea ce pierdem de obicei din vedere este sa adaugam la sfarsitul propozitiei “fata de X”. Uitam sa ne punem intrebarea “Nu este principial fata de cine?“. De cele mai multe ori principiile intervin intr-o situatie in care putem urma doua drumuri:
- drumul care ni se pare principial, sa ii spunem A;
- drumul care nu ni se pare principial, sa ii spunem B.
A si B sunt de obicei fiecare reprezentate de cate o persoana. Drumul A ne pare principial pentru ca este principial data de reprezentantul sau, cel cu care empatizam atunci cand ne punem problema. Drumul B ar fi principial fata de reprezentantul sau, dar nu ar fi principial fata de reprezentantul lui A.
Sa dau un exemplu astfel incat ideeal sa ne fie tuturor mai clara. Spre exemplu, a da afara un om pentru ca firma nu o duce bine din punct de vedere financiar nu este principial fata de om. Ar fi principial corect sa ii mai dam o sansa. Fata de business, patronul businessului, angajatii ceilalti ai businessului nu este principial corect sa pastrezi omul – pentru ca acest lucru le-ar putea ameninta si lor viitorul pe termen lung.
Un alt exemplu ar fi a alege sa te desparti de cineva. Nu este principial corect fata de partener. A nu te desparti este posibil sa nu fie principial corect fata de tine – doar nu ai avea de ce sa te sacrifici pe tine. Sau sa luam cazul in care trebuie sa il ajuti pe un prieten cu bani ca sa fii corect cu el – doar si el te-a ajutat pe tine. Insa, acest lucru ar putea fi incorect fata de partenerul tau de viata care avea nevoie de bani in acelasi moment.
Ceea ce incerc sa spun este ca nu exista un reper absolut de principialitate, moralitate. Totul depinde de referinta pe care o alegem. De paradigma in care ne aflam, asa cum spuneam in postul despre dreptate si puterea unei paradigme.
Prin urmare, ceea ce va indemn sa faceti este mereu cand luati o decizie bazata pe principii sau moralitate este sa va puneti intrebarea – “Sunt/vreau sa fiu principial corect fata de cine?”.
Aruncatul cu parerea ca hobby
Unii spun ca mai bine spui o prostie decat sa taci. Altii spun ca este mai bine sa asculti decat sa vorbesti. Granita fiind foarte subtire, varianta finala ar fi ca depinde de situatie.
In ce fel depinde de situatie? Dupa invatamintele babesti, vorbesti atunci cand este momentul sa te remarci sau atunci cand ceea ce spui poate aduce valoare adaugata unei discutii. Sau vorbesti atunci cand ti se cere parerea si ai cu adevarat ceva de spus.
Tot din strabuni stim ca e cazul sa te rezumi la a asculta atunci cand vrei sa inveti de la interlocutor, atunci cand altcineva are mai multa autoritate sa vorbeasca despre un subiect sau atunci cand vrei sa afli si un alt punct de vedere decat al tau.
Nu imi dau seama daca aceste principii de luare a cuvantului chiar ar trebui urmate. Nu cred ca este cazul sa ajungem la un algoritm pe baza de token-uri pentru a comunica, dar cu toate astea ma gandesc ca atunci cand dorim sa ne dam cu parerea ar trebui sa ne gandim la urmatoarele 5 lucruri:
1. Cunosc toate faptele?
2. Am experienta/autoritate in domeniul despre care imi dau cu parerea?
3. Ma simt incomod sa tac?
4. Aduc valoare adaugata discutiei spunand asta?
5. Cei din jur se asteapta sa iau cuvantul?
Eu una voi incerca sa le uit cat mai rar cu putinta.
Principiul "Reset, look forward!" vs. "Alarma! Schimbare la orizont!"
In mod empiric, am observat cu totii ca orice schimbare este insotita de teama. Si majoritatea schimbarilor presupun o doza de rezistenta care vine intotdeauna la pachet. Acest lucru se aplica chiar si atunci cand schimbarea este una pe care ne-o dorim, pe care noi am provocat-o sau care oricum nu ne poate face rau.
Ce se intampla de fapt? Iesim dintr-o stare de confort. Si va dura un timp pana cand vom ajunge in noua stare de confort. Chiar si atunci cand starea de confort in care ne gaseam nu era una care sa ne placa, ea avea in ea pe langa puncte slabe si neplaceri si o doza mare de siguranta si stabilitate.
Prin urmare, in momentul in care trecem de la starea initiala la starea noua, mecanismele noastre de autoaparare se declanseaza – iesim din zona de siguranta. Dintr-o data, starea initiala in care ne aflam incepe sa ni se para starea dezirabila si starea noua ne provoaca doar teama si dorinta de a nu mai inainta.
Oricat de mult ne deranjeaza, orice schimbare implica un prim pas inapoi, un regres pe termen scurt. Chiar atunci cand pe termen lung este vorba despre progres. In al doilea rand, orice schimbare inseamna o pierdere. Pierdem starea initiala.
Solutia? Sa privim doar inainte odata ce am luat decizia de a schimba. Sa dam reset. Am decis deja sa lasam in urma ceva. Nu ne mai intoarcem. Reset, look forward! Look forward to a new life! Chiar daca va fi mai rau ca inainte, macar avem o noua sansa sa fie mai bine ca inainte.
Anatole France avea un citat care pune degetul pe rana in ceea ce priveste schimbarea, dupa parerea mea: – “Toate schimbarile, pana si cele dupa care tanjim multa vreme si pe care le dorim cu tot sufletul, au partea lor de melancolie. Pentru ca ceea ce lasam in urma este o parte din noi insine. Trebuie sa murim intr-o viata inainte de a trai intr-o viata noua“.
