Ascultat:vorbit > 2:1
Vorbeam acum ceva vreme despre oamenii carora le place sa se auda vorbind si care practica in mod curent sportul numit aruncatul cu parerea. Fenomenul este in plina raspandire in continuare, eu una simtindu-i efectele adverse pe pielea mea zi de zi. Am gasit azi un citat simpatic al lui Epictetus fix despre acest fenomen: “Avem doua urechi si o gura astfel incat sa putem asculta de 2 ori mai mult decat vorbim“.
Principiul este in esenta simplu. Niciodata nu suntem suficient de intelepti incat sa nu mai avem ce invata de la cei din jurul nostru. Cand eram mica, mama imi spunea “mai intai sa cumpar si abia apoi sa vand“. In esenta, ideea este aceeasi: mai intai asculta ce ai de invatat de la altii si abia apoi pronunta-te in legatura cu un subiect. Din pacate, teoria este frumoasa, dar la punerea in practica ne impiedicam majoritatea. Pentru ca ne place sa ne auzim, ne crestem astfel increderea in noi, ne place sa ne erijam in roluri de specialisti.
Dupa cum spune unul dintre scriitorii mei preferati, Andre Gide: “Totul a fost spus deja si, mai ales, toate lucrurile inteligente au fost deja impartasite, dar din moment ce nimeni nu asculta trebuie sa ne tot intoarcem la reinventarea rotii“. Prin urmare, data viitoare cand vrem sa facem brainstorming sau sa ne dam cu parerea colectiv despre o idee pe care ne e clar ca au mai experimentat-o si altii inaintea noastra, poate ar fi mai util sa punem mana pe o carte.
Intelepciunea cred ca este experienta unei vieti intregi de ascultat in momentele in care ne-am fi dorit sa vorbim.
“Si Alá nos dió una boca y dos oidos, fue para escuchar mas y hablar menos.” hihi – cred ca ma apuc sa (re)citesc clasicii.
Desi exista si cazul pe dos, taci atunci cand ar fi trebuit sa te exprimi. Trece o vreme, te framanti in continuare, izbucnesti. Lumea mirata ca nu mai taci comme d’habitude. Dar asta este deja alta poveste, sa nu fac off.
Citatul cu “2 urechi si o gura” e unul din preferatele mele. Pe de alta parte, mintea mea foarte… (care-i cuvantul?) … “inquisitive”… nu poate sa nu observe ca daca toata lumea ar asculta de 2 ori mai mult decat ar vorbi, ar fi o groaza de liniste in interactiunile umane.
Personal, sunt maaaare adept al unui raport 50%-50%. Cred ca da o energie super-pozitiva interactiunii.
Eduard, iti zic sincer ca si eu la acelasi lucru m-am gandit.
) Din fericire, putini sunt atat de intelepti sa aplice regula asta.
) Si da 50-50 would be great. Din pacate, momentan e mai degraba 5 la 1 pentru vorbit media
)
Here, here. De-asta imi plac mie persoanele curioase. Asculta mai mult.
legat de “2 urechi si o gura”, are sens pentru ca
- se poate asculta si alte lucruri in afara de oameni
- cand vorbesti pot sa te asculte mai multi oameni, deci informatia comunicata nu scade exponential
- pentru a emite ceva inteligent e nevoie sa filtrezi si sa compilezi intai mai multa informatie
dupa mine ar tb sa avem mai multe urechi chiar
legat de “liniste in interactiunile umane”, in ziua de azi problema este ca suntem la polul opus, e prea mult zgomot in interactiunile umane, prea multa informatie repetitiva care se transmite si tine mintile oamenilor ocupate. stresul = boala secolului.
citatele de mai sus se refera doar la aspectul rational al comunicarii, dar in mare parte din comunicare este emotionala, cuvintele sunt doar de umplutura.