Ask for forgiveness, not for permission
“It’s easier to ask forgiveness than it is to get permission.” – Grace Hopper
Sfatul acesta se regaseste in aproape toate cartile de leadership. Tom Peters, Richard Branson, Jack Welch, Timothy Ferriss. Inovatia nu a fost niciodata facuta cerand permisiune. Este mult mai bine sa nu ceri permisiune si sa iti asumi un eventual esec, pentru care sa iti ceri iertare apoi. Iar in cazul in care reusesti sa ocolesti esecul, nimeni nu iti va cere sa iti ceri iertare.
Leadership-ul nu inseamna sa mergi pe caile deja batute pentru care exista reguli, inseamna sa mergi pe acolo pe unde nu exista drum si sa lasi o urma pe care altii sa o urmeze. Sa descoperi noi teritorii si sa ii conduci pe altii pe acestea. Si noile teritorii nu au cum sa fie incluse in regulile existente.
Exemple de cazuri unde este mai bine sa ceri iertare decat sa ceri permisiune:
- la job, atunci cand esti in pozitie de leader de echipa sau atunci cand crezi ca esti pe cale sa inchei un deal important intr-o maniera iesita din comun;
- atunci cand faci ceva inovator si pentru a atinge inovatia trebuie sa treci cu vederea cateva reguli.
Reversul medaliei?
Nu stiu cat de bine este sa aplici aceasta regula in context personal. Nu de alta dar nu stiu ce efect ar avea sa iei cheile de la masina prietenului, sa zgarii masina si sa iti ceri dupa iertare. Sau sa iti inseli prietena si sa iti ceri dupa scuze. Prin urmare, in privinta extrapolarii de la nivel business la nivel personal nu am inca o parere clara.
7 comments
Leave a Reply
Intr-adevar
Good one! Creca o sa scriu si eu ceva despre asta pe blog, pentru ca e o problema cu care ma confrunt destul de des: manageri care nu au curajul de a avea initiativa si cauta in permanenta umbrela acoperitoare a celui de deasupra.
Un leader care cere in permanenta permisiunea sefului direct, ce fel de leader mai este? El e pus acolo sa rezolve probleme, nu sa ceara voie
Obserb un adevar, a cere permisiune inseamna a face ceva deja cunoscut/exploatat/batatorit, pe cand a cere iertare implica a face ceva creativ/indraznet/on a filling, chit da o dai in bara. De acord pana aici. Dar multi nu au permisiunea de a face ceva pentru care sa-ti poti cere scuze. Cu alte cuvinte tre sa ai “puterea” de a construi barcuta, ca pluteste sau nu, tre sa fi capabil si dispus sa incerci. Tre sa fi impacat cu ideea ca NU pierzi timp si cuie degeaba, indiferent de outcome. Imi aduc aminte acum de citatul pe care l-a scris raluk acu’ ceva timp “I never failled, I just found 10000 ways that wouldn’t work” Edison parca?!
@MctReptile: Da, citatul ii apartine lui Thomas Edison: “I have not failed. I’ve just found 10000 ways that won’t work”. Un super citat! Merci mult ca mi-ai amintit de el legat de subiect.
Distinctia aceasta dintre initiativa & creativitate si a merge pe calea batatorita este una pe care ar trebui sa ne-o amintim zilnic si sa incercam putin cate putin sa mergem inspre ea. Sunt de acord cu ce spui ca uneori nu ai puterea de a face ceva pentru care sa iti poti cere scuze. Cat despre permisiune, nu cred in permisiune de la altcineva. Permisiunea ti-o poti da singur.
Trebuie dupa cum spui si tu sa ai puterea de a incerca si de a te indrepta spre un potential esec. De a-ti asuma un risc.
@Alexandru Gris: Se pare ca am fost pe aceeasi lungime de unde. Si eu tot la cei din echipa m-am gandit prima oara cand am scris acest post. Desi nu este numai cazul celor aflati in subordinea cuiva. Dar intr-adevar puterea nu ti-o da cineva, trebuie sa o iei tu. Sa faci ceva, sa ai o initiativa, sa incerci un drum care te poate duce la esec si apoi sa iti ceri iertare daca ai incalcat regulile.
Iar managerii despre care spui care nu isi asuma initiative, ci asteapta de la cel de sus taskuri si ordine pe care sa le distribuie mai departe nu se pot numi leaderi si sunt responsabili pentru lipsa de progres la nivel individual. Lor sa le fie dedicat acest post.
Alex, abia astept si postul de pe blogul tau pe aceasta tema. Nu uita sa ne dai link!
Nu poti sa extrapolezi la nivel personal. E o contradictie in termeni (a extrapola inseamna, printre altele, si a generaliza). Or, la nivel personal e vorba de caz particular, nu de generalizari.
@Rin Tin Tin: Pai tocmai. In contextul articolului meu, eu spun a extrapola de la nivel business si la nivel personal, deci a extinde, nu a restrange. Nu este vorba despre un caz particular. In fraza mea de mai sus poti inlocui foarte bine “in privinta generalizarii de la nivel business si la nivel personal nu stiu daca este o idee buna”. Are sens acum?
Nu poti generaliza la nivel personal
La nivel personal vorbesti de particularizare. Hai s-o lasam balta 
Stii, limba de lemn..