RALUCA GEORGESCU

Te supara prietenul? Nici o problema, scrii un articol pe blog in care sugerezi parerea ta despre el si ii dai usor si subtil un ghiont. Te-a deranjat seful? Cu atat mai putin trebuie sa iti faci griji. Scrii pe blog despre management, micromanagement, motivare si demotivare si mai adaugi si niscaiva idei despre profesionalism si/sau lipsa lui. Se aplica si pentru colegii de serviciu, prieteni, amici, parinti, animalul de casa sau vanzatoarea de la colt. Si nu cumva sa il uitam pe nesimtitul care ne-a taiat ieri calea cu masina.

Eu una asa fac. Sunt Raluca si sunt dependenta de blogologuri. Inlocuiesc cu succes dialogurile. Vi le recomand si voua. Dar posibil sa stiti deja, intrucat simt aceasta tendinta in crestere in jurul meu. Daca mi-am suparat prietenul, ma pot astepta oricand la un citat intepator pe twitter, in loc de un sms sau un telefon plin de repros. La fel se poate spune si despre colegii de echipa. O sa citesc in mod sigur pe blogul lor despre problemele de comunicare pe care le avem. Iar prietenii sigur nu ma scutesc de placerea de a-mi raspunde cu aceeasi metoda… pe blog.

Inventivitatea blogologurilor este in continua dezvoltare. Ne putem astepta déjà ca noi si interlocutorii nostri de blogofeedback sa incepem sa utilizam instrumente din ce in ce mai variate: trecuram de la articole postate pe portaluri online la statusuri de messeneger, de la statusuri de messenger la blogging, de la blog la twitter, de la twitter la plurk, de la plurk la un status picant pe linkedin si iata ca am ajuns la facebook sau din cand in cand alte platforme sociale adiacente.

Este blogologul eficient? Uneori da, daca este suficient de subtil, poate fi un mod in care sa il ajutam pe celalalt sa surprinda esenta a ceea ce ne-a deranjat sau concluzia punctului nostru de vedere. Mai este eficient si pentru ca te ajuta sa te descarci. Mai ales daca nu iti raspunde la telefon cel care te-a suparat. Te certi cu blogul si te simti mai bine. Si ii ramane un transcript al certii si partii adverse.

Uneori nu l-am putea numi eficient, intrucat este un mod de a spala rufele in public. Iar celalalt se poate simti atacat. Poate uneori pe buna dreptate. Nu e eficient nici pentru ca – mai ales daca si cealalta parte a baricadei are blog – se poate escala conflictul. Fiecare mai da un post, mai ataca cu un comentariu, mai scoate cate un blogroll link si deja ajungem deliciul internetului. Ca ultim contraargument, nici nu sunt foarte convinsa ca rezolva problema. As vrea sa vad vremurile acelea cand blogologul ar putea inlocui dialogul. Cand un prieten ar prefera sa ii spui ca iti lipseste sau iti pare rau pe blog in loc de la telefon. Dar cum viata va fi online, este posibil ca blogologul sa devina next trend.

P.S.: Si aveti grija please ca data viitoare cand ne certam sa ne eficientizam blogologul cu trackback links pe cat posibil. Macar sa putem depista usor cine a inceput si sa cerem blogosferei sa judeca care iese mai vinovat.