RALUCA GEORGESCU

“Adversarul este cea mai precisa masura a amplorii idealurilor, gandurilor si sentimentelor noastre.” – Stefano Elio D’Anna, Scoala Zeilor

Nu fac nici o aluzie catre citatul din Biblie si nu voi continua cu “binecuvanteaza-i pe cei ce te blesteama si roaga-te pentru cei ce se folosesc de tine”. Ceea ce imi doresc sa fac pe scurt este sa extrapolez celebrul proverb “Cine nu are batrani sa si-i cumpere” la “Cine nu are dusmani sa si-i caute“.

Bun este dusmanul lui excelent

Daca nu vrei sa ramai pe loc, ai nevoie de un impuls, de o motivatie care sa te faca sa progresezi. Poti evident sa te automotivezi, sa iti gasesti motivatia intrinseca de a merge mai departe. Si totusi ai nevoie si atunci de un standard cu care sa te compari. Unde gasesti acest standard? Probabil intr-un model sau intr-un advesar.

Daca nu vrei sa ramai pe loc, daca nu vrei sa ingheti intr-o forma in care te afli, cel care te ajuta nu este prietenul tau, ci adversarul tau. Prietenul este de multe ori cel care iti ofera aprecieri si te ajuta sa te simti in zona de confort. Adversarul este cel care te pune in competitie, scotandu-te din zona de confort. Adversarul tau te face mai creativ, te face inteligent, este cel de care ai nevoie. Adversarul este cel care te provoaca, te ajuta sa devii mai puternic, sa iti constientizezi slabiciunile si sa te intaresti.

Deci… de ce sa iti cauti adversari?

• pentru a nu te plafona;
• pentru ca te ajuta sa inveti lucruri noi si sa vezi noi perspective;
• pentru a avea un standard la care sa te raportezi.

Evident, nu ma refer sa cauti oameni pe care sa ii enervezi si care sa te urasca apoi de moarte. Ci la a cauta ceva sau cineva care sa te ambitioneze, sa joace rolul de avocatul diavolului pentru tine, viata ta si businessul tau, care sa iti seteze mereu standarde mai inalte. La a cauta ceva la care sa te raportezi. Cel care m-a ajutat sa pun ideea de iubire pentru adversar in aceasta formula este Stefano Elio D’Anna, fondatorul International Business School, prin cartea sa “Scoala Zeilor”.

De final, va aduc aminte un citat haios, desi nu in spiritul subiectului discutat, din  comedia The Fighting Temptations – “Love your enemies, it will drive them crazy. Hate your enemies and it will drive YOU crazy”. Merci mult, Elena, pentru ca imi reamintesti periodic sa imi caut adversari.

 ”Everytime you find yourself on the side of majorityyou should sit back and think.” – Mark Twain

Cartea The 4-Hour Workweek ne promite sa traim viata pe care ne-o dorim, muncind mai putin si facand tot ceea ce ne-ar placea sa facem. Sa lucram doar 4 ore pe saptamana si sa avem bani sa facem tot ce ne dorim. Promisiunea extra-promotionala si aparent exagerata a cartii lui Tim Ferriss, pe care o intalnim inca de pe coperta, este urmatoarea: “Escape 9-5, Live Anywhere, and join the New Rich”. Nerealista? Nu, cu siguranta nu, dar veti realiza asta doar citind cartea. Autorul 4-Hour Workweek, Timothy Ferriss, este autor american, public speaker si guru in domeniul productivitatii.

Beating the game, not playing the game

Ipoteza de la care porneste Ferriss in rationamentul din 4-Hour Workweek este acela ca “Reality is negotiable” (Realitatea este negociabila). Mai precis, el crede ca in afara de stiinta si lege, toate regulile pot fi incalcate sau interpretate in functie de obiectivele noastre. Si nu trebuie sa ne simtim prost atunci cand adaptam regulile, intrucat oricat de bun bucatar ai fi, daca reteta este gresita, vei da sigur gres.

Prin urmare, The 4-Hour Workweek isi propune sa ne arate calea de a scapa din cercul vicios al lucrului intre orele 9:00 si 17:00 si a trai fericiti la pensie la 60 de ani. Calea alternativa propusa de el ne cere sa ne eliberam de vechile presupuneri si sa ne reconsideram stilul de viata, devenind mai eficienti si mai eficace si asigurandu-ne ca munca ne ocupa mai putin timp din viata.

Money alone is not the solution

Noii Bogati – New Rich – nu au ca unitate de masura doar banii. Cele 3 coordonate dupa care Noii Bogati masoara luxul vietii sunt timpul, banii si mobilitatea.

Ferriss neaga si idei de genul a lucra pentru tine insuti, a lucra atunci cand ai chef, a te pensiona de tanar, a-ti dori sa iti cumperi toate lucrurile pe care ti le doresti, a castiga foarte multi bani sau a fi seful sau propriul tau sef. Idei pe care le auzim des ca si obiective in cartile sau discursurile antreprenorilor. Ce propune el in schimb? A preveni munca de dragul muncii, a face minimul necesar pentru maximul de efect, a avea altii care sa lucreze pentru tine in sistemul tau, a avea cashflow necesar pentru a face tot ce iti doresti, a scapa de tona de lucruri inutile pe care ni le cumparam si a fi tu cel care detine si construieste sistemele afacerilor pe care altii le pun in miscare.

Time Management? Forget all about it. 

Dat fiind ca Ferriss este considerat guru in productivitate, m-am gandit ca voi afla noi tehnici de time management citind The 4-Hour Workweek. De fapt, la asta ne duce cu gandul insusi titlul. Si totusi nu. Inca din primele pagini Tim ne spune parerea sa legata de time management, scurta si cuprinzatoare: “Forget all about time management”.

Ce ne sfatuieste atunci Tim Ferriss? Sa aplicam principiul lui Pareto sau principiul 80/20 vietii noastre profesionale si personale. A face mai putin, a munci mai putin nu inseamna lene, ci inseamna a face mai putina munca fara rost. Inseamna a te focusa pe a fi productiv, nu pe a si ocupat. A face lucrurile care te duc mai aproape de obiectivele tale. Si a lasa la o parte munca de rutina, pe care o poti delega sau automatiza, birocratia si lucrurile procedurale care nu au un scop precis. Alti mancatori de timp inutili pe care ii enumera Ferriss sunt majoritatea sedintelor, discutiilor, telefoanelor, emailurilor. Bineinteles, nu toate. Dar cele care nu inseamna nici bani, nici placere.

A face ceva neimportant bine nu face acel lucru mai important. De asemenea, un task care ocupa mult timp nu este in consecinta si important. Atunci cand avem mult timp la dispozitie in care sa muncim, inventam lucruri de facut. De cele mai multe ori, le inventam pentru a amana taskurile mai importante, pe care ne este lene sau nu ne este confortabil sa le facem.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem pentru a aplica corect principiul lui Pareto vietii noastre profesionale este “Care sunt cele 20% dintre surse care imi aduc 80% dintre venituri?”. Mai multi clienti, nu inseamna automat venituri proportional mai mari. Sa ne focusam deci pe acei 20% dintre clienti care ne aduc 80% dintre venituri. Mai multa munca nu inseamna automat mai multi bani. La fel, 20% dintre lucrurile pe care le facem ne aduc 80% din venituri. Deci, hai sa renuntam la cei 80% inutili de timp consumat. Si pe cei 20% sa ii eficientizam.

Ferriss sustine ca tehnologia – prin reprezentantele sale email, IM, PDA – ne complica viata inutil, in loc sa o simplifice.  De ce? Pentru ca ne ocupa timp. Ocupa spatiu. Inseamna sa invatam alte lucruri. Ne ocupa timp ele insele in loc sa ne salveze timp.Nu se refera desigur la toate formele de tehnologie.

Legea lui Parkison despre productivitate

Legea lui Parkinson vine pentru a completa principiul lui Pareto in modelul de Lifestyle Design din 4-Hour Workweek. Legea lui Parkinson sustine 2 lucruri aparent opuse si totusi complementare:

• Limiteaza sarcinile la cele importante pentru a scurta timpul de munca;
• Limiteaza timpul de munca pentru a limita taskurile la cele importante.

Ideea ascunsa in spatele acestei legi, spusa mai concis este aceea ca timpul este pierdut pentru ca este disponibil. Eustresul este bun. Distresul este rau. Atunci cand avem timp putin la dispozitie, intervine eustresul si suntem mai eficienti.

Outsourcing life

4-Hour Workweek ne propune ca, dupa ce eliminam cele 80% taskuri inutile, sa automatizam cat mai mult dintre cele 20% ramase. Cum facem asta? Ne outsoursam viata. Externalizam executia ei. Bineinteles, este vorba doar despre taskurile low-end, de rutina. Ca exemple, avem aici plata facturilor, researchul, cumparaturile, achizitiile, cercetarile de piata, rezervari de diferite tipuri, intretinerea casei si a masinii.

Cum externalizam aceste lucruri minore? Prin asistenti personali. Cel mai simplu, asistenti personali virtuali. Carora sa le delegam toate aceste lucruri neimportante, care trebuie insa facute. Evident, trebuie eliminat si inainte sa delegi, astfel incat sa nu perpetuezi tu insuti sistemul. Deleaga doar ceea ce este important sa fie facut.

Construieste sisteme care sa iti aduca venit. Nu deveni tu insuti una cu aceste sisteme, intrucat ele nu sunt viata ta. Apropo de sistemele de business pe care sa le creezi, Ferriss da cateva ponturi utile care sa iti faca viata mai usoara. Spre exemplu, el crede ca a crea o nevoie este mai dificil decat a implini una deja existenta, asa ca iti propune sa folosesti cea de-a doua strategie.

DEAL! Then work remotely 4 hours a week

Pasii procesului 4-Hour Workweek sunt rezumati de acronimul DEAL, inventat de Tim Ferriss special pentru Noii Bogati:

• D – Definire/Definition – defineste ceea ce iti doresti;
• E – Eliminare/Elimination – elimina toate lucrurile inutile – care nu iti aduc nici placere, nici nu fac parte din cele 20% dintre taskuri care iti aduc venit;
• A – Automatizare/Automation – automatizeaza cat mai mult dintre cele 20%;
• L – (e)Liberare/Liberation – elibereaza-te!

Mai multe detalii, pasi si ponturi pentru a pune in practica ideea The 4-Hour Workweek veti gasi citind cartea. Pentru mai multe resurse interactive legate de 4-Hour Workweek, va recomand blogul lui Tim Ferriss, unde veti putea gasi tool-uri precum calcularea LQ (Lifestyle Quotient), Ideal Lifestyle Costing, Expense Calculator sau mai multe articole pe teme similare. Ii multumesc mult lui Dragos pentru recomandarea acestei carti.

“Computerele sunt incredibil de rapide, precise si idioate. Fiintele umane sunt incredibil de lente, inexacte si stralucite. Impreuna detin puterea dincolo de imaginatie.” – Albert Einstein

Acum. De fapt, cel mai bine, ieri. Cate deadline-uri pe care ni le punem noi sau pe care ni le pun altii nu suna asa? De cate ori nu trecem pe fast forward prin viata de zi cu zi, asemenea personajului lui Adam Sandler din Click? De ce ajungem sa ne simtim pur si simplu roboti?

Carl Honore  ne provoaca sa uitam de aceste deadlineuri si sa ne schimbam focusul. Sa franam si sa ne schimbam o paradigma fundamentala. In loc sa facem lucrurile “cat de repede posibil”, Carl Honore ne provoaca sa le facem “cat mai bine posibil”. Mai putin inseamna mai mult. Deci de ce ne-am aglomera programul pana la refuz?! Mai incet inseamna mai repede. Si asta doreste Honore sa ne convinga in cartea Elogiul Lentorii. O provocare adresata cultului vitezei.

Traim intr-o lume blocata pe fast forward.  Cea mai elocventa imagine evocata de Honore in acest sens este cea a unei caricaturi in care lumea noastra se regaseste foarte bine: 2 fetite de scoala primara consultandu-si agendele si incercand sa gaseasca in programul supraincarcat cateva minute pentru a se juca impreuna.

Merita sa pierdem lucruri esentiale de dragul vitezei?

Dupa cum spune unul dintre autorii mei preferati, Milan Kundera,  atunci “cand lucrurile se petrec prea repede, nimeni nu mai poate fi sigur de nimic, de absolut nimic, nici macar de sine”. Nu avem timpi morti in care sa meditam, in care sa visam, nu avem timp sa generam idei sau sa fim creativi. Timp in care sa savuram viata, mirosurile, gusturile, culorile acesteia. Am uitat cum este sa astepti cu nerabdare ceea ce urmeaza sa se intample si cum este sa te bucuri atunci cand a sosit in sfarsit acel moment.

Am citit ce spunea Ciprian Stavar despre Elogiul Lentorii si m-a distrat foarte tare aplicarea principiilor cartii in comunicare. Suntem atat de prinsi in aceasta manie a vitezii incat am ajuns sa ne rezumam la a comunica concis in 140 caractere (Twitter). Citim carti despre cum sa cucerim pe cineva in 7 pasi si cum sa invatam management in numai 10 lectii. Ardem etape, pierdem viziunea de ansamblu, nu intram in detalii, tratam superficial si cel mai important, pierdem partea esentiala a vietii: bucuria.

Viteza ne transforma in roboti

Ceea ce observa Carl Honore este ca acest cult al vitezei se inrautateste: cand fiecare dintre noi alege varianta mai rapida avantajul de a merge mai repede dispare si ne forteaza sa acceleram si mai tare. Viteza este cea care uniformizeaza. Toti dorim sa facem lucrurile mai rapid. Asa ca le facem standardizat. Deci cat mai asemanator.

Dupa cum spune autorul american Charles Dudley Warner “faramitarea timpului in perioade fixe, rigid masurate, constituie o invadare a libertatii individului si nu permite diferentieri emotionale sau temperamentale“. Si asa ajungem toti niste roboti. Nu suntem insa la fel. Nu suntem roboti. Suntem inexacti. Si creativi. Si in asta consta frumusetea lumii. Asta ne face geniali, dupa cum spune Einstein in citatul de la inceputul acestui post.

Savurati orele si minutele in loc sa le numarati

Carl Honore pune sub semnul indoielii cultul vitezei si principiul care pare a guverna lumea si anume ca “repede este intotdeauna cel mai bine”. Ceea ce ne propune Honore nu este sa facem lucrurile ca melcul, ci sa facem lucrurile in ritmul lor, punand accentul pe calitate, si nu pe cantitate.

De fapt, distinctia propusa de Elogiul Lentorii este urmatoarea:

- repede = sa fii ocupat, agresiv, grabit, analitic, stresat, superficial, nerabdator, activ, sa detii controlul

- lent = nu incet, ci calm, atent, receptiv la schimbarile din mediul inconjurator, intuitiv, fara graba, rabdator, calitativ inainte de cantitativ, reflectie

Lentoarea este cea care ne va permite sa ne lasam ideile sa se coaca. Vom genera idei, intrucat vom avea timp si energie. Vom avea timp sa le rafinam, sa le ajutam sa prinda contur. Si nu vom actiona sub impuls, ci dupa o analiza minimala, punand in practica doar ideile coapte.

Gaseste acel tempo giusto

Ceva facut lent poate aduce rezultate rapid. Un mod de a gandi lent poate face lucrurile sa se miste repede. Totul se reduce in opinia lui Honore la a gasi acel tempo giusto la care sa faci lucrurile in ritmul lor. A gasi un echilibru intre viteza lumii si viteza noastra. A avea dreptul sa hotarasti ritmul pe care il doresti – lent sau rapid in functie de moment. Prin acest tempo giusto, Honore aduce si un elogiu culturii italiene in aceasta privinta, considerandu-i pe acestia promotori ai miscarii slow.

Franarea este un fenomen pe care Honore il aplica la numeroase domenii din viata. Din aceeasi miscare slow s-a deprins miscarea slow food care pune accentul pe preparatele organice, pregatite in casa in detrimentul mancarurilor semi preparate.

Tehnica literara a lui Carl Honore este una cu care vom empatiza foarte usor. Honore stie sa puna punctul pe i, enumerandu-ne pe rand simptome ale cultului vitezei pe care le resimtim si angajandu-ne instantaneu in lectura.

Cartea “Elogiul Lentorii. O provocare adresata cultului vitezei” de Carl Honore a aparut in Romania la editura Publica si poate fi comandata online de pe site-ul editurii. Puteti citi o alta recenzie a cartii Elogiul Lentorii. O provocare adresata cultului vitezei pe BookBlog.

“Urmeaza-ti interesul propriu: fii generos. Fii egoist: imparte totul. Arata-ti individualitatea: creeaza comunitate.” – Tor Norretranders

Toata vara trecuta am fost bombardata de recenzii ale cartii lui Tor Norretranders care sustineau acelasi lucru: “A fi generos este cel mai sexy lucru pe care il poti face“. Simtindu-ma suficient de familiarizata cu ideea si neconsiderand-o noua, nu m-am grabit sa cumpar cartea. Poate am presimtit si un usor misoginism. Acum, reusind in sfarsit sa o citesc, realizez ca m-am inselat. Tor Norretranders ofera insight-uri valoroase, cu baza stiintifica destul de solida, pentru afirmatiile facute in carte si pentru sustinerea acestei teorii. Iar de misoginism nici vorba. Pe scurt, Omul Generos, aparut la editura Publica, este o lectura foarte placuta, pe care o recomand.

  Homo Economicus sau… nu?

 Tor Norretranders porneste de la studii care arata ca omul NU este un Homo Economicus – fiinta rationala si egoista – asa cum ne ilustreaza teoriile economice. Omul Generos are la baza Teoria lui Darwin a selectiei sexuale. Selectia sexuala se traduce in opinia lui Norretranders prin faptul ca vrem ceva de la altul, dar pentru a obtine lucrul acela cream ceva care sa faca placere multor altora. Instinctul uman este de a se imperechea. Pentru a ajunge insa la imperechere, omul a creat altruismul, creativitatea, generozitatea, tovarasia in beneficiul celor multi. Pentru ca el sa arate bine. Din ratiuni egoiste. Ce rezulta de aici? Altruismul este o forma ceva mai gandita de egoism pur. Suntem altruisti pentru a fi sexy si a ne cupla mai usor.

 Fa un efort si vei face sex!

 Pentru a se imperechea, omul, la fel ca animalele, isi arata partile cele mai bune, tinde spre perfectiune, demonstreaza ca este detinatorul unor calitati umane superioare – cum ar fi inteligenta, spiritul de cooperare, inclinatiile artistice,  frumusetea, etc.  Atractia catre un partener sexual este cea care scoate la suprafata ce este mai bun din fiecare fiinta.

 Gandim ca sa obtinem sex?

 Norretranders sustine inclusiv ca am dezvoltatea gandirea numai pentru a face sex. Pentru ca inteligenta este sexy. Este chiar una dintre calitatile cele mai apreciate de catre ambele sexe atunci cand isi cauta un partener.  Nu este de mirare atunci ca ne gandim, conform studiilor, mare parte din timp la sex. Doar pentru asta gandim. Pentru a face sex.

 Oferirea de daruri = un barter in avans?

 Norretranders dedica inclusiv schimbului de daruri un intreg capitol. Acest act de a oferi, considerat si prezentat in scopuri publicitate ca fiind pur altruist este un act de egoism pur. Schimbul de daruri este, in fapt, o serie discontinua de acte de generozitate. Functia intervalului este sa protejeze darul si contradarul unul de celalalt si sa dea celor 2 acte simtetrice posibilitatea sa apara ca acte unice, fara legatura unul cu celalat. Este o stratagema menita sa ascunda egoismul din spatele actelor. Darurile sunt insa, dupa cum foarte haios spune Norretranders, un barter in avans. Schimband daruri, avem control unul asupra celuilalt.

Economia viitorului – moneda de schimb = atentia

Cea mai interesanta idee a cartii mi se pare aceasta, nici ea noua. Economia viitorului in viziunea lui Norretranders este una a abundentei. Vor exista bunuri si informatie din belsug. Singura resursa care va fi limitata va fi atentia. Prin urmare, atentia se va transforma in moneda de schimb. Valoarea unui bun in economia viitorului va fi determinata de cat de multa atentie i se acorda. Dai bani pentru lucrurile carora le dai atentie. Iti dau bani cei care dau atentie muncii tale.

Omul Generos – o demonstratie matematica deosebit de placuta

Per total, cred ca am apreciat mai mult la Omul Generos stilul de a scrie al lui Tor Norretranders decat ideile cartii in sine. Autorul structureaza cartea ca pe o demonstratie matematica perfecta, impartita in pasi. Isi prezinta la inceput notiunile cu care lucreaza si teoriile stiintifice pe care le ia in considerare ca baza de demonstratie. Trece apoi la demonstratie si ne duce cu fiecare capitol un pas mai aproape de concluzie. Pe care ne-o prezinta cu succes, completa, in ultimul capitol. Este distractiv limbajul simplu, crud, raspicat in care isi explica concluziile.

Norretranders reuseste sa fie si usor manipulativ. Odata ridicand intrebari targetate din aproape in aproape pentru a ne impulsiona sa ajungem singuri la concluzia sa, oferindu-ne chiar el ajutator raspunsuri. Si alta data folosindu-se de sex ca pretext pentru demonstratie.

Am revenit asupra celebrei carti a lui Spencer Johnson, citita acum cativa ani – “Cine mi-a luat cascavalul?” – cu ocazia aparitiei audiobook-ului in colectia Business Magazin. Mi-am readus aminte intrebarea care rezuma cel mai bine esenta cartii: “Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?”.



Spencer Johnson ne vorbeste despre change management in termeni informali, ajutandu-ne sa ne vedem pe noi insine din exterior, reactionand atunci cand suntem pusi in fata schimbarii. Fiecare ne incadram intr-o anumita tipologie in ceea ce priveste reactia in fata schimbarii. Ezitam mai mult sau mai putin, ne adaptam mai repede sau mai incet. Spencer Johnson surprinde bine tipologiile si reactiile si ne ajuta sa radem de noi insine.  



Se pare ca este foarte greu sa schimbi o mentalitate legata de schimbari. Probabil de asta, atat Spencer Johnson, cat si John Kotter apeleaza la animalute dragute pentru a vorbi despre acest subiect. Este un subiect sensibil, nimanui nu ii place sa i se aminteasca ca este – asa cum este si natural si acum suntem mai mult de 80% dintre noi, conform studiilor – intr-o masura mai mare sau mai mica rezistent la schimbare. 



Toti avem propria zona de confort si ne este greu sa iesim din ea. De ce?



- pentru ca nu ne imaginam ce ne asteapta, cum va fi noul cascaval;



- pentru ca ne multumim de multe ori cu ceea ce stim, cu vechiul cascaval, indiferent ca acesta nu era chiar asa bun si indiferent ca acum nu mai este;



- pentru ca nu avem incredere in noi, pentru ca ne este frica de ceva anume. 



Motive sunt multe. Solutii ne dau atat Spencer Johnson, cat si John Kotter.



Nu voiam sa vorbesc despre solutii acum, ci despre constientizarea faptului ca multi dintre noi suntem prinsi in niste tipare care de multe ori nu ne mai reprezinta. Suntem de multe ori blocati in situatii din care nu iesim din comoditate sau din frica sau din care alegem sa iesim mai tarziu. Poate chiar prea tarziu.



Poate ar trebui sa ne luam periodic 10 minute sa ne gandim la intrebarea “Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?”. Pe mine m-a ajutat de curand sa fac 2 schimbari importante in viata mea. Apoi intrebandu-ne de ce nu facem acel ceva – in afara de frica. Ne vom da o serie de motive – suntem experti toti in a ne gasi motive si argumente. Dar sunt oare reale? Cred ca in maximum inca 10 minute de reflectie ne putem lamuri.