RALUCA GEORGESCU

 ”We must be able to think then act, as well as act then think. We need to be able to think both ways, theory into practice and practice into theory.” – Jeremy Apsey

Nu reinventa roata, dar fii pregatit sa o imbunatatesti. Distanta dintre teorie si practica este mult mai mica in teorie decat in practica. In teorie, nu exista nicio diferenta intre teorie si practica. In practica, exista una destul de semnificativa. In eterna si cunoscuta disputa teorie vs. practica, pozitia pe care am ales-o si am gasit-o justificata teoretic si practic este aceea de a invata bazele teoriei, fiind permanent pregatita in practica sa descopar altceva si sa gasesc solutii alternative celor teoretice si deja incercate.


Teorie vs. practica?

Pentru a reusi sa atingi un nivel de excelenta, in orice domeniu, ai nevoie atat de un procent de cunostinte de teorie, cat si de un nivel de practica. Mixul ideal este subiectiv si un subiect permanent de disputa pentru care  nu s-au gasit retete batute in cuie. Exista sustinatori ai teoriei conform careia este de preferat sa inveti direct din practica, intrucat teoria te invata sa fii conformist si te limiteaza la niste retete universal cunoscute. Exista si opozitia care sustine ca fara teorie risti sa inveti lovindu-te de obstacole pe care le-ai fi putut evita usor si este foarte probabil sa nu intelegi intotdeauna cauzele din spatele efectelor. Sa vedem cateva argumente in favoarea fiecareia dintre cele 2 teorii.

Curricula scolara chiuleste de la lectia de practica


In sistemul de invatamant si chiar si mai apoi in cazul certificatelor de specializare, majoritatea examenelor sunt formate dintr-o parte teoretica si o parte practica. In liceu si facultate, multi elevi si studenti se plang ca din curricula lipseste partea practica. De aceea, cei carora nu le place prea mult scoala, isi iau un job sau devin antreprenori de la varste fragede, inainte de a invata teoria necesara specializarii respectiva. Si incep sa invete totul din actiune, the hard way (cum imi place mie sa spun), luand la rand obstacolele in piept si improvizant. Cred ca teoria este inutila si nu are nimic de-a face cu practica.

“Ce ar fi daca?” si inovatia

Cum merg lucrurile pentru cei care trec la actiune fara a invata teoria? Isi formeaza obiceiuri/tipare de tipul cauza-efect pe baza experientei de ce a functionat si ce nu. Sunt inovatori. Cauta mereu solutii. Nu ezita, se apuca direct de treaba. Editeaza, evalueaza, reediteaza. Itereaza acest proces pana cand evaluarea iese pe plus.  De multe ori, obtin rezultate exceptionale de aici, tocmai pentru ca sunt cei care contesta starea de fapt, uneori chiar fara a o sti. Ei nu stiu cum se fac lucrurile, asa ca invata sa le faca. Si descopera uneori drumuri noi. Se intreaba simplu “ce ar fi daca….?” si descopera ceva nou. Fata de cei care stiu ca lucrurile se fac intr-un anume fel si uneori uita sa se intrebe ce ar fi daca s-ar face si altfel lucrurile pe care ei asa le fac de ani buni.

Romanul se pricepe la toate

La polul opus, acesti inovatori ai actiunii, cei care schimba starea de fapt fac de multe ori lucrurile dupa ureche. In Romania, pentru ei aveam expresia devenita deja proverb “Romanul se pricepe la toate”. Nu se aplica insa la o singura nationalitate. Dar este ilustrativ. Asa avem specialisti in design, marketing, management, programare care fac multe lucruri “carpite”, care merg in suprafata, dar sunt fundamental gresite conceptual. Bineinteles, nu este o generalizare, dar cred ca puteti gasi singuri multe astfel de exemple unde se aplica. Sa iau doar cazuri care imi vin acum in minte. Programatori care realizeaza softuri care functioneaza, dar mananca multe resurse. Designeri care nu realizeaza ca ceea ce lucreaza pentru un client a fost facut deja si este celebru, facand parte din brandul altui client. Manageri cu echipe ineficiente datorita lipsei de experienta sau cunostinte.

De ce ar fi bine sa sari peste teorie si sa inveti din practica?

Conceptul learning by doing este incitant pentru oamenii orientati catre actiune. Teoria este in definitiv o explicatie a realitatii utilizand concepte abstracte si de multe ori generalizari, conditiiideale, etc. Este o istorie a experientelor umanitatii. Chiar din definitia sa exclude progresul, inovatia si realitatea (conditiile reale).

Care sunt consecintele daca ne aplicam teoria cuvant cu cuvant in orice situatie? Lipsa de actiune si progres. Este un citat al lui Clay Shirky care spune “Nu le-a pasat ce au vazut si de faptul ca mecanismul functiona corect, intrucat stiau deja ca nu putea functiona din teorie“. Miopia invatacelului si ideea de “nu se poate” ar fi o consecinta a adeptilor extremisti ai teoriei pure. Drobul de sare.

Practica este cea care ne ajuta sa cautam cai alternative. Le cautam pentru ca nu le stim pe cele traditionale. Si asa mergem inspre progres. Un alt avantaj este viteza de actiune. Trecem mai repede la fapte si suntem niste leaderi mai inspirationali atunci cand nu avem in fata ochilor intreaga harta a “ce ar putea merge rau”.

De ce ar fi bine sa inveti mereu macar bazele teoriei?

Practica este in sine definita ca fiind teoria transpusa in actiune. Teoria iti salveaza timp de foarte multe ori. Si iti salveaza si moralul. Nu te demoralizezi lovindu-te de fiecare obstacol. Teoria te ajuta sa nu reinventezi roata. Dar sa o poti face mereu in practica mai buna.

Crezi ca teoria este inutila si ca nu ai nevoie de ea? Este acelasi lucru cu a spune ca este la fel de ok sa inveti singur sa nu te joci cu focul cu sa ti se explice de ce nu ar fi ok sa te joci cu focul. Da, inteleg, nu e grav la o adica. Poti sa supravietuiesti dupa 1, 2, 3 … 100 astfel de experiente. Dar la sfarsit nu te vei intreba daca a meritat. Daca nu era mai bine ca despre unele sa ti se explice dinainte si sa stii la ce te poti astepta?

Astept parerile voastre in razboiul teorie vs practica. In special pe cele extremiste, pentru a afla noi argumente. Totusi cred ca in dihotomia teorie-practica, armonizarea si echilibrul intre cele 2 este calea.

“Adversarul este cea mai precisa masura a amplorii idealurilor, gandurilor si sentimentelor noastre.” – Stefano Elio D’Anna, Scoala Zeilor

Nu fac nici o aluzie catre citatul din Biblie si nu voi continua cu “binecuvanteaza-i pe cei ce te blesteama si roaga-te pentru cei ce se folosesc de tine”. Ceea ce imi doresc sa fac pe scurt este sa extrapolez celebrul proverb “Cine nu are batrani sa si-i cumpere” la “Cine nu are dusmani sa si-i caute“.

Bun este dusmanul lui excelent

Daca nu vrei sa ramai pe loc, ai nevoie de un impuls, de o motivatie care sa te faca sa progresezi. Poti evident sa te automotivezi, sa iti gasesti motivatia intrinseca de a merge mai departe. Si totusi ai nevoie si atunci de un standard cu care sa te compari. Unde gasesti acest standard? Probabil intr-un model sau intr-un advesar.

Daca nu vrei sa ramai pe loc, daca nu vrei sa ingheti intr-o forma in care te afli, cel care te ajuta nu este prietenul tau, ci adversarul tau. Prietenul este de multe ori cel care iti ofera aprecieri si te ajuta sa te simti in zona de confort. Adversarul este cel care te pune in competitie, scotandu-te din zona de confort. Adversarul tau te face mai creativ, te face inteligent, este cel de care ai nevoie. Adversarul este cel care te provoaca, te ajuta sa devii mai puternic, sa iti constientizezi slabiciunile si sa te intaresti.

Deci… de ce sa iti cauti adversari?

• pentru a nu te plafona;
• pentru ca te ajuta sa inveti lucruri noi si sa vezi noi perspective;
• pentru a avea un standard la care sa te raportezi.

Evident, nu ma refer sa cauti oameni pe care sa ii enervezi si care sa te urasca apoi de moarte. Ci la a cauta ceva sau cineva care sa te ambitioneze, sa joace rolul de avocatul diavolului pentru tine, viata ta si businessul tau, care sa iti seteze mereu standarde mai inalte. La a cauta ceva la care sa te raportezi. Cel care m-a ajutat sa pun ideea de iubire pentru adversar in aceasta formula este Stefano Elio D’Anna, fondatorul International Business School, prin cartea sa “Scoala Zeilor”.

De final, va aduc aminte un citat haios, desi nu in spiritul subiectului discutat, din  comedia The Fighting Temptations – “Love your enemies, it will drive them crazy. Hate your enemies and it will drive YOU crazy”. Merci mult, Elena, pentru ca imi reamintesti periodic sa imi caut adversari.

Pe 19 mai ma gasiti la cel de-al doilea eveniment Arka Nuova – Bursa Solutiilor pentru Antreprenori. Vor vorbi despre antreprenoriat si rolul antreprenorului de la start-up la business owner Vlad Stan, Dragos Manac, Elena Tutunaru, Anda Racsa si Roxana Dinulescu.

Arka Nuova este o organizatie creata de antreprenori pentru antreprenori, in scopul de a-i sprijini pe acestia in drumul de la pasiune la un business de succes.

 ”Everytime you find yourself on the side of majorityyou should sit back and think.” – Mark Twain

Cartea The 4-Hour Workweek ne promite sa traim viata pe care ne-o dorim, muncind mai putin si facand tot ceea ce ne-ar placea sa facem. Sa lucram doar 4 ore pe saptamana si sa avem bani sa facem tot ce ne dorim. Promisiunea extra-promotionala si aparent exagerata a cartii lui Tim Ferriss, pe care o intalnim inca de pe coperta, este urmatoarea: “Escape 9-5, Live Anywhere, and join the New Rich”. Nerealista? Nu, cu siguranta nu, dar veti realiza asta doar citind cartea. Autorul 4-Hour Workweek, Timothy Ferriss, este autor american, public speaker si guru in domeniul productivitatii.

Beating the game, not playing the game

Ipoteza de la care porneste Ferriss in rationamentul din 4-Hour Workweek este acela ca “Reality is negotiable” (Realitatea este negociabila). Mai precis, el crede ca in afara de stiinta si lege, toate regulile pot fi incalcate sau interpretate in functie de obiectivele noastre. Si nu trebuie sa ne simtim prost atunci cand adaptam regulile, intrucat oricat de bun bucatar ai fi, daca reteta este gresita, vei da sigur gres.

Prin urmare, The 4-Hour Workweek isi propune sa ne arate calea de a scapa din cercul vicios al lucrului intre orele 9:00 si 17:00 si a trai fericiti la pensie la 60 de ani. Calea alternativa propusa de el ne cere sa ne eliberam de vechile presupuneri si sa ne reconsideram stilul de viata, devenind mai eficienti si mai eficace si asigurandu-ne ca munca ne ocupa mai putin timp din viata.

Money alone is not the solution

Noii Bogati – New Rich – nu au ca unitate de masura doar banii. Cele 3 coordonate dupa care Noii Bogati masoara luxul vietii sunt timpul, banii si mobilitatea.

Ferriss neaga si idei de genul a lucra pentru tine insuti, a lucra atunci cand ai chef, a te pensiona de tanar, a-ti dori sa iti cumperi toate lucrurile pe care ti le doresti, a castiga foarte multi bani sau a fi seful sau propriul tau sef. Idei pe care le auzim des ca si obiective in cartile sau discursurile antreprenorilor. Ce propune el in schimb? A preveni munca de dragul muncii, a face minimul necesar pentru maximul de efect, a avea altii care sa lucreze pentru tine in sistemul tau, a avea cashflow necesar pentru a face tot ce iti doresti, a scapa de tona de lucruri inutile pe care ni le cumparam si a fi tu cel care detine si construieste sistemele afacerilor pe care altii le pun in miscare.

Time Management? Forget all about it. 

Dat fiind ca Ferriss este considerat guru in productivitate, m-am gandit ca voi afla noi tehnici de time management citind The 4-Hour Workweek. De fapt, la asta ne duce cu gandul insusi titlul. Si totusi nu. Inca din primele pagini Tim ne spune parerea sa legata de time management, scurta si cuprinzatoare: “Forget all about time management”.

Ce ne sfatuieste atunci Tim Ferriss? Sa aplicam principiul lui Pareto sau principiul 80/20 vietii noastre profesionale si personale. A face mai putin, a munci mai putin nu inseamna lene, ci inseamna a face mai putina munca fara rost. Inseamna a te focusa pe a fi productiv, nu pe a si ocupat. A face lucrurile care te duc mai aproape de obiectivele tale. Si a lasa la o parte munca de rutina, pe care o poti delega sau automatiza, birocratia si lucrurile procedurale care nu au un scop precis. Alti mancatori de timp inutili pe care ii enumera Ferriss sunt majoritatea sedintelor, discutiilor, telefoanelor, emailurilor. Bineinteles, nu toate. Dar cele care nu inseamna nici bani, nici placere.

A face ceva neimportant bine nu face acel lucru mai important. De asemenea, un task care ocupa mult timp nu este in consecinta si important. Atunci cand avem mult timp la dispozitie in care sa muncim, inventam lucruri de facut. De cele mai multe ori, le inventam pentru a amana taskurile mai importante, pe care ne este lene sau nu ne este confortabil sa le facem.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem pentru a aplica corect principiul lui Pareto vietii noastre profesionale este “Care sunt cele 20% dintre surse care imi aduc 80% dintre venituri?”. Mai multi clienti, nu inseamna automat venituri proportional mai mari. Sa ne focusam deci pe acei 20% dintre clienti care ne aduc 80% dintre venituri. Mai multa munca nu inseamna automat mai multi bani. La fel, 20% dintre lucrurile pe care le facem ne aduc 80% din venituri. Deci, hai sa renuntam la cei 80% inutili de timp consumat. Si pe cei 20% sa ii eficientizam.

Ferriss sustine ca tehnologia – prin reprezentantele sale email, IM, PDA – ne complica viata inutil, in loc sa o simplifice.  De ce? Pentru ca ne ocupa timp. Ocupa spatiu. Inseamna sa invatam alte lucruri. Ne ocupa timp ele insele in loc sa ne salveze timp.Nu se refera desigur la toate formele de tehnologie.

Legea lui Parkison despre productivitate

Legea lui Parkinson vine pentru a completa principiul lui Pareto in modelul de Lifestyle Design din 4-Hour Workweek. Legea lui Parkinson sustine 2 lucruri aparent opuse si totusi complementare:

• Limiteaza sarcinile la cele importante pentru a scurta timpul de munca;
• Limiteaza timpul de munca pentru a limita taskurile la cele importante.

Ideea ascunsa in spatele acestei legi, spusa mai concis este aceea ca timpul este pierdut pentru ca este disponibil. Eustresul este bun. Distresul este rau. Atunci cand avem timp putin la dispozitie, intervine eustresul si suntem mai eficienti.

Outsourcing life

4-Hour Workweek ne propune ca, dupa ce eliminam cele 80% taskuri inutile, sa automatizam cat mai mult dintre cele 20% ramase. Cum facem asta? Ne outsoursam viata. Externalizam executia ei. Bineinteles, este vorba doar despre taskurile low-end, de rutina. Ca exemple, avem aici plata facturilor, researchul, cumparaturile, achizitiile, cercetarile de piata, rezervari de diferite tipuri, intretinerea casei si a masinii.

Cum externalizam aceste lucruri minore? Prin asistenti personali. Cel mai simplu, asistenti personali virtuali. Carora sa le delegam toate aceste lucruri neimportante, care trebuie insa facute. Evident, trebuie eliminat si inainte sa delegi, astfel incat sa nu perpetuezi tu insuti sistemul. Deleaga doar ceea ce este important sa fie facut.

Construieste sisteme care sa iti aduca venit. Nu deveni tu insuti una cu aceste sisteme, intrucat ele nu sunt viata ta. Apropo de sistemele de business pe care sa le creezi, Ferriss da cateva ponturi utile care sa iti faca viata mai usoara. Spre exemplu, el crede ca a crea o nevoie este mai dificil decat a implini una deja existenta, asa ca iti propune sa folosesti cea de-a doua strategie.

DEAL! Then work remotely 4 hours a week

Pasii procesului 4-Hour Workweek sunt rezumati de acronimul DEAL, inventat de Tim Ferriss special pentru Noii Bogati:

• D – Definire/Definition – defineste ceea ce iti doresti;
• E – Eliminare/Elimination – elimina toate lucrurile inutile – care nu iti aduc nici placere, nici nu fac parte din cele 20% dintre taskuri care iti aduc venit;
• A – Automatizare/Automation – automatizeaza cat mai mult dintre cele 20%;
• L – (e)Liberare/Liberation – elibereaza-te!

Mai multe detalii, pasi si ponturi pentru a pune in practica ideea The 4-Hour Workweek veti gasi citind cartea. Pentru mai multe resurse interactive legate de 4-Hour Workweek, va recomand blogul lui Tim Ferriss, unde veti putea gasi tool-uri precum calcularea LQ (Lifestyle Quotient), Ideal Lifestyle Costing, Expense Calculator sau mai multe articole pe teme similare. Ii multumesc mult lui Dragos pentru recomandarea acestei carti.