“Don’t worry about what anybody else is going to do… The best way to predict the future is to invent it.”

“It’s a vice to trust all and equally a vice to trust none” – Seneca

Este increderea in sine o virtute morala care separa oamenii in buni si mai putin buni sau este mai mult o alegere comportamentala cu consecinte imediate in comportamentele celorlalti si in relatiile pe care le avem cu ei?



Am avut parte in ultima vreme de experiente care m-au facut nu o data sa spun ca “De maine nu mai am incredere in X” sau uneori chiar ca “Nu mai am incredere in nimeni”. Poate ti s-a intamplat si tie. Mi-am dat apoi seama ca este posibil sa fie vorba mai mult despre o alegere comportamentala, mai degraba decat despre o virtute morala pe care o caut in ceilalti. Priveam nu demult oamenii ca fiind despartiti in “de incredere” si “nu de incredere” – de o parte si de cealalta a acestei virtuti morale, pe care mereu incercam sa o adulmec la cei cu care intram in contact.



M-am gandit de curand ca este posibil sa fie vorba despre mine insami – aleg sa am incredere, aleg sa nu am – este in sine un comportament al meu care se reflecta si in celalalt si in comportamentul lui. 



Exista 2 tipuri de oameni, dupa cum spune Andy Szekely in audiobook-ul “Tehnici de credibilizare instantanee“:



- cei care pornesc de la neincredere – “Nu am incredere in tine pana la proba contrarie” – pornesc deci de la prezumtia de vinovatie;



- cei care pornesc de la incredere – “Am incredere in tine pana la proba contrarie” – pornesc deci de la prezumtia de nevinovatie.



Carcotasii i-ar numi pe primii paranoici si pe cei din a doua categorie naivi. Slava domnului ca eu nu sunt carcotasa :p



M-am privit de multe ori pe mine insami realizand ca tind sa fiu paranoica si sa ii suspectez pe cei din jur de lucruri la care eu insami sunt predispusa si, in acelasi timp, tind sa fiu credula atunci cand este vorba despre lucruri pe care eu nu le fac niciodata, deci ma astept ca nici cei din jur sa nu le faca. Si ma intreb apoi “cum a putut sa faca asa ceva?” respectivul total socata. Doar eu nu as fi putut face asa ceva.



Pe de alta parte, mi-am amintit de un post mai vechi al lui Vlad care rezuma foarte bine – in viziunea mea – ideea de incredere. Detalii aici. Rezumatul postului este urmatorul: “la baza oricarei relatii bazata pe incredere sta de fapt increderea in sine“. In acesta viziune, este deci suficient sa iti faci tie promisiuni pe care sa le poti respecta, crescandu-ti astfel increderea in tine. Astfel, vei creste si iti vei imbunatati si relatiile cu cei din jur. Cei care nu au incredere in nimeni, sunt de fapt cei care nu au prea mare incredere in ei. 



Trecand mai departe, corelam opinia lui Vlad cu citatul din Daniel Defoe de acum cateva saptamani. Rezumatul ar fi ca uneori cei care sunt dispusi sa aiba incredere – uneori chiar oarba – in ceilalti, au foarte multa incredere in ei insisi. Au incredere in altii, le dau si altora incredere in ei insisi si in el. Si pana la urma nu mai este atat de relevant ce perceptie are cel din fata ta despre tine, cum ma intrebam atunci. Pentru ca tu il poti face sa iti preia parerea, poti sa ii cresti increderea in el si in tine, prin simplul fapt ca ai tu incredere in tine. In sprijinul acestei idei, Abraham Lincoln spunea ca “Oamenii in care ai avut incredere deplina iti vor returna increderea inzecit“.  



Exista si perceptia “paranoica” conform careia nu poti fi inselat, daca nu ai niciodata incredere. Cea mai simpla cale de a nu fi dezamagit, este aceea de a nu avea incredere. Devii astfel infailibil, pur si simplu prin faptul ca nu are cine sa te dezamageasca. Ca revers al medaliei, nu vei avea nici cine stie ce relatii cu cei din jur sau, in mod sigur, nu vei avea niste relatii bazate pe autenticitate. Este ca si cum ai spune ca cea mai sigura metoda de contraceptie este abstinenta. Si totusi… cati suntem dispusi sa apelam la ea? Benjamin Franklin sustine ideea spunand ca “There’s none deceived than he who trusts“. El era in mod clar abstinent =))



In timpul in care ma gandesc care este calea pe care o voi alege eu, ma gandeam sa va cer si voua parerile despre incredere? Sunteti abstinenti, mergeti pe exces sau moderatie in ceea ce priveste increderea?



Pe post de concluzie, inchei pozitiv cu ceea ce spunea Ernest Hemingway “Cea mai buna modalitate de a-ti da seama daca ar trebui sau nu sa ai incredere in cineva, este sa incerci si sa ai incredere“.  

Ce vreau sa spun cu asta? Poate uneori e mai bine sa ai grija pe ce perceptie te bazezi din partea interlocutorului – e posibil ca perceptia lui asupra ta, a relatiei voastre, a situatiei sa nu fie aceeasi cu perceptia pe care tu o ai, perceptia pe care crezi ca el o are sau perceptia pe care ai vrea sa o aiba.

Spre exemplu, te consideri “o persoana inteleapta care da sfaturi foarte bune”. Realizezi cat de usor poti cadea in plasa ca toti considera asta? Realizezi cat de usor vei crede pe cineva care spune asta si caruia totusi nu i-ai demonstrat asta? Nu spun in nici un caz sa devii paranoic, dar e bine sa verifici din cand in cand feedback-ul.

Sondeaza perceptia celui din fata ta, sondeaza daca este cazul sa ai incredere, pune-te si in locul celuilalt si priveste-te din acel unghi. S-ar putea altfel sa fii o tinta usoara a manipularilor.

“Everyone hears what you say. Friends listen to what you say. Best friends listen to what you don’t say. A friend is someone who knows the song in your heart and can sing it back to you when you have forgotten the words.”

Nu exista nici un obstacol peste care sa nu poti trece, nici o provocare pe care sa nu o poti infrunta, nici o teama pe care sa nu o poti invinge. Chiar daca de cele mai multe ori pare imposibil. Si ar fi al naibii de plictisitor daca nu ar parea imposibil, nu-i asa? Nu ne-am mai simti la fel de bine cand am reusi sa depasim obstacolele.

De ce ne este uneori frica? De greseli. Dar, sincer, relax! Din fericire, nu prea exista greseala care sa nu poata fi indreptata. Daca o fereastra se deschide si privelistea te incanta, nu ezita sa pornesti intr-acolo. Sunt unele ferestre in viata care se deschid o singura data. Dupa cum spunea Katherine Hepburn, “atunci cand respecti toate regulile, ratezi toata distractia“.

In seara asta mi-am gasit declaratia de intentie pentru viitor intr-o carte plina de citate motivationale haioase primita cadou de la prietenele mele (thanks, girls, :-*): “Nu spun ca am fost peste tot sau ca am facut totul. Dar este pe lista mea“.

Va doresc si imi doresc la mai mult idealism, curaj, inspiratie si, din cand in cand, serendipity (te pup, Dana, pentru urarea super dulce). Si la mai multi prieteni tuturor, asa cum sunt prietenii de care am eu parte in fiecare moment.