RALUCA GEORGESCU

A venit momentul sa imi anunt oficial plecarea de la conducerea echipei de publishing acasa.ro. Dupa un an si o luna minunate petrecute alaturi de o echipa entuziasta, creativa si plina de pasiune, am decis sa pornesc pe un alt drum. Motivele? Misiunea mea aici a luat sfarsit – am format o echipa adevarata de care sunt mandra, viziunea mea nu se mai potriveste cu planurile de viitor ale proiectului, iar drumul meu se indreapta inspre o alta directie.

Mi-am adus aminte in ultimele zile de haosul de la care am pornit impreuna in aprilie anul trecut, de nenumaratele proiecte facute cu sau fara resurse (mai mult fara) din pura pasiune (amintesc aici Stufstock, GhidMasculin, Feminin, Electro, Valentime, Retrospectiva2007, Dating howtos, Tutorialele IT, Retetele video, interviurile cu vedete, filmarile de la concerte, reclamele video, urarile video de Craciun, review-urile video de mobile), de caramizile puse impreuna la stiri, de entuziasmul de la cinema, de mini-victoria cu Andreea Marin Banica si de momentul in care am ajuns de Sarbatori pe locul 1 in trafic.ro.

Le multumesc mult de tot colegilor alaturi de care am lucrat in acest timp. Irina, Lucian, Mihaela, Laura, Marian, Veronica, Razvan, Catalin, Dana, Ana, Anca, Georgiana, Carmen, Remus, Cristina, Geo, Roxana, Papsy, Andreea, Andreiush, Alex, Ralu, Theo, Sorin, Ana-Maria, Bogdan, Petru, Raluca, Violeta, Manu, Marius, Sorinache, Bogdan si Cristi.

I love you guys si promit ca vom tine legatura la fel de strans si pe viitor! Va urez multa multa multa bafta si sunt sigura ca veti face treaba la fel de buna in continuare! Mult succes, Cristi!

Despre planuri de viitor, noi proiecte si noi echipe, va voi povesti in zilele ce urmeaza.

O prietena foarte noua si foarte buna, in acelasi timp, mi-a spus astazi o vorba mare, pe care o stiu de cand lumea, insa astazi a rasunat altfel. Astazi este prima zi din cate mai ai de trait. Un lucru se termina, o perioada se incheie, suferi mai mult uneori, alteori mai putin, dar esti mai usor cu un lucru. Ai scapat de o grija, cu alte cuvinte. Esti mai usor. Si poti sa incepi ceva nou. A fresh start. Mai greu, te intorci putin inapoi pentru o vreme, dar o iei de la inceput cu speranta ca de data asta o sa faci mai bine.

Si nu te mai gandesti la trecut pentru ca ai facut o alegere. Dupa cum bine spune o alta prietena si colega draga mie.

So, azi e prima zi din cate mai am de trait. I really do feel lighter with 2 things.

Am citit ieri un articol al lui Ionut Ciurea care, desi se bate cap in cap cu teoriile NLP si The Secret si cu crezul meu esential cum ca “daca crezi in ceva si te focusezi suficient pe acel ceva il vei obtine”, are multa logica. Articolul propune detasarea de obiectiv ca atitudine – ideea porneste de la “legea detasarii” formulata de Deepak Chopra in “Cele sapte legi spirituale ale succesului”.

Ce inseamna sa ne detasam de obiectivul nostru? Nu sa renuntam la intentie sau la eforturile in acea directie, ci renuntam la atasament. De ce? In primul si in primul rand, pentru ca prin atingerea obiectivului noi cautam securitate. Securitate si o stare cunoscuta nu vom obtine in realitate niciodata. Singura certitudine este schimbarea. Prin urmare, a te detasa inseamna a renunta sa mai cauti siguranta. Inseamna a avea curajul de a porni in incertitudine. Si, cine stie, poate vom obtine chiar mai mult decat ne propusesem.

Am fost invatati sa nu mergem decat pe cai sigure si drumuri batatorite. Sa cerem garantii si cat mai multe detalii inainte de a accepta o oferta sau inainte de a porni la drum – fie ca este vorba despre un job, un proiect, o relatie sau o achizitie. Cautam siguranta in alegerile noastre si cautam sa ne bazam decizia pe cat mai multe detalii. Dorim safe choices, planificate si analizate in detaliu, garantate pe cat posibil.

Cu toate acestea, paradoxul este urmatorul. Oportunitatea nu poate fi planificata. De aceea se numest oportunitate. Niciodata marile ocazii, marile inventii, marile afaceri sau marile momente din viata noastra nu au survenit conform unui plan. Nu au fost gandite pana la cel mai mic detaliu inainte si analizate. Au avut o doza mai mare sau mai mica de neprevazut. Marile afaceri au aparut in urma unor idei iesite din comun, neprevazute.

De fapt, diferenta este aceea dintre a alege sa fi un simplu follower care urmeaza un sistem bine stabilit dinainte sau a fi pe propriile picioare si a risca. Riscand, poti pierde sau poti castiga mult mai mult decat ai fi castigat urmand calea sigura. Iar daca vei pierde, in orice caz vei castiga senzatia ca ai trait, ai incercat, ai acumulat experienta si “stii cum ar fi fost daca…”.

Dar sa discutam pe un exemplu concret, asa cum imi place mie. Am vazut de curand un caz al unui amic care urma sa inceapa un nou job. Jobul era intr-o companie nou-infiintata, cu doar 5 angajati, era un rol care urma sa se schimbe in timp – era adaptat pentru situatia actuala, dar o data cu cresterea companiei atributiile urmau sa se schimbe -, conditiile de lucru si pachetul de beneficii nu erau clare. Respectivul amic a cerut garantii de la angajator – sa ii spuna sigur unde va lucra, la ce birou, pe ce PC, cand i se va mari salariul. Angajatorul nu a reusit sa ii dea aceste garantii, pentru ca aceste lucruri urmau sa fie stabilite din mers. I-a cerut insa sa aiba incredere si sa porneasca alaturi de el. Amicul respectiv a refuzat jobul. Peste un an, a realizat urmatoarele. Pe drumul safe a innaintat cu pasi mici. Pe drumul necunoscut, ar fi facut pasi mari. Sau exista sansa sa piarda.

M-a distrat acum vreo 2 luni Cristina cu un articol pe tema demisiei - articol in care ea face o paralela intre divort si demisie. Ma gandeam sa ii completez articolul – fiind pusa de curand in niste conjuncturi care mi-au amintit de articolul ei – cu ceea ce se intampla dupa oficializarea demisiei sau divortului. Atunci este momentul in care apare contraoferta.

Contraoferta – inevitabila in astfel de cazuri, mai mult sau mai putin sincera si, aproape de fiecare data, insotita de un pic de disperare. Cum se concretizeaza ea? Fostul angajator iti ofera bani, o noua functie, o promovare sau un alt sef pentru a te convinge sa ramai. Sau, in paralel, fostul/fosta iti promite cate in luna si in stele, iti spune ca toate se vor schimba si totul va fi minunat.

Tentatia de a accepta? Maxima. Socoteala de acasa – cand ziceai ca iti dai demisia sau inaintezi divort si nimeni nu te poate indupleca – nu se potriveste cu cea din targ. De ce? Pentru ca in primul rand ti se da ceea ce voiai si, in plus, o senzatie temporara de putere – ai senzatia ca ai the higher ground. Celalalt – angajatorul sau fostul – este cel care face compromisuri si tu esti cel care primesti mare parte (niciodata chiar tot) din ceea ce ceri.

In plus, este vorba de comoditate, de confort – ambele fiind dorinte ale speciei umane. Fostul job/fostul partener sunt lucruri stiute, terenuri sondate, pe care ti-ai dori sa ramai, macar din comoditate, si din faptul ca ai cladit deja ceva acolo si iti este frica/mila sa le parasesti. Aici mai adaugam poate si frica de nou, teama de esec in ceea ce priveste noutatea, teama ca faci alegerea gresita. Sau ideea ca iti va parea rau dupa ce lasi in urma.

Ar trebui sa accepti contraoferta? Eu zic ca in nici un caz. De ce? Pentru ca sunt vorbe in vant. Pentru ca daca ai fi fost important, ai fi fost important si inainte. Pentru ca exista destul timp sa fii convins pana sa se ajunga aici. Acum ai parte doar de vorbe in vant si vei ajunge in curand – sau poate in 3-4 luni – in acelasi punct. Aminteste-ti si ca nu ai luat decizia atat de repede. Ca au fost suficiente ocazii in care ai vrut sa dai a doua sansa si ai ajuns la aceeasi concluzie. De cate sanse ai nevoie? In plus, te-ai pregatit deja moral pentru nou.

So go for it! Cand ceva s-a terminat, fii sigur ca s-a terminat.