RALUCA GEORGESCU

Citisem acum 2 zile pe ZazaBlog despre cum si altii imi impartasesc iubirea pentru Karim Rashid, de care va povesteam de curand. Ma gandeam sa va impartasesc inca o data o sursa zilnica de inspiratie pentru mine in momentele de pauza – lucrarile lui Karim enjoy!




P.S.: Nu uitati de curatenia de pe desktop si de pe birou. Feng Shui-ul manca-l-ar mama!

Am citit in weekend o carte simpatica de David Maister, in care David clasifica firmele in 3 categorii in functie de pozitionarea lor in ochii clientului si in functie de structura lor de personal. Astfel, firmele ar putea fi pozitionate, din punctul de vedere al clientului, ca una dintre:

• Brains- motto-ul firmei de Brains ar fi “Hire us because we’re smart”. Punctele tari ale firmei ar fi creativitatea, inovatia si curajul de adoptare a noilor abordari. Structura echipei tinde catre profesionisti cu experienta si bine platiti. Putine proiecte sunt proceduralizate, abordarea fiind de tipul focus pe proiect.






• Grey Hair – motto-ul firmei Grey-Hair ar fi “Hire us because we’ve been through this before; we have practice at solving this type of problem”. Punctele tari sunt experienta, firma bazandu-se mai putin pe inovatie sau creativitate. Activitatile pot fi proceduralizate, dar nu si strategiile. Echipa este de nivel mediu – formata 50-50 din seniori si juniori.






• Procedure-based – motto-ul firmei Procedure-based ar fi “Hire us because we know how to do this and can deliver it effectively”. Punctul tare al firmei este existenta unei proceduri pentru respectivul tip de proiect pe care il doreste clientul. Echipa poate fi formata in procent de 70% din juniori, existand deja proceduri pentru executia proiectelor

Punctul de vedere evidentiat de Maister este acela ca structura echipei ar trebui sa fie in conformitate cu pozitionarea firmei in fata clientului, deoarece aceasta pozitionare este evidentiata si in activitate. O firma procedure-based cu echipa de seniori, care doresc sa isi aduca aportul ca si creativitate va fi mai mult decat neprofitabila (ganditi-va la salariile seniorilor), dar si demotivanta pentru echipa. La fel, angajarea de juniori intr-o firma pozitionata tip Brains nu poate decat sa ii demoralizeze pe angajati si sa obtina rezultate sub nivelul asteptarilor. Un punct de vedere la care – daca ne gandim de la bun inceput – ne poate salva timpul, echipa, rezultatele si banii.

Ti s-a intamplat vreodata sa fii intrebat: “De ce te-ai angajat in X loc?”, “De ce ai devenit Y?”, “De ce stai cu Z?”, “De ce faci T curs?” si sa ramai pe ganduri?! Daca nu ti s-a intamplat, te pot ajuta sa ti se intample chiar acum. Hai sa vedem. Deci, de ce esti angajat unde esti acum? Cu ce te ajuta activitatile zilnice in indeplinirea obiectivului tau final? De ce faci ce faci acum? Ai putea face altceva in loc sa faci ce faci acum? Stii tu la ce ma refer… mult mai bine decat mine.

Reevaluarea situatiei curente si a obiectivelor momentane ar trebui sa fie o constanta a vietii noastre. De multe ori mi s-a intamplat sa merg cu inversunare pe un drum si sa uit de ce am pornit pe acest drum. Uneori chiar nu mai era nevoie sa fiu pe acel drum. Acel drum era pentru mine un “fund de sac“.

Uneori inertia este cea care ne impinge pe o anumita cale. Inertia este cea care ne face sa adoptam un anumit comportament. Ea ne-a adus in tiparele vietii noastre. Sau o decizie luata mai demult. Pe care nu am reevaluat-o. Si cum totul se schimba, circumstantele nu sunt aceleasi de la o zi la alta, ne aflam mereu in alta conjunctura, este nevoie sa ne uitam periodic in ansamblu la viata noastra. De ce suntem aici? Pe cine cautam? Unde vrem sa ajungem? De ce am luat-o pe aici? De ce facem ceea ce facem?

Sa va dau un exemplu. Cand am intrat la facultate – Calculatoare in Poli – ma gandeam sa fac toate modulele Cisco – partea de networking ma atragea atunci cel mai mult. Am inceput natural cu CCNA1. Am urmat apoi o alta cale a carierei – o pasiune a mea, ceva care simt ca ma defineste. Si totusi inca ma mai aflu inscrisa la CCNA4. Si voiam sa dau examenul final… Pentru ce? Ok, pana la urma l-am dat, necaracterizandu-ma sa renunt. Si imi va folosi la ceva? Mira-m-as! Mi se pare un exemplu clasic de situatie nereevaluata la timp.

Re-inventing… re-evaluating… every day… – acesta ar trebui sa fie statusul nostru zilnic. O data cu schimbarea inevitabila a variabilelor, tacticile si strategia ar trebui schimbate automat. Uneori chiar si obiectivele.

De cativa ani am devenit pasionata de tema deciziilor. Am mai si scris despre asta cu cateva ocazii. Prietenii spun ca sunt nascuta in zodia balantei si asta e motivul. Nu imi este usor sa fac alegeri. Oh, really?! Si cui ii este? Daca te consideri din aceasta categorie, te rog sa facem cunostinta. Sigur avem ce discuta.

Mi-a atras atentia un post al lui Andrei Rosca pe aceasta tema. Concluzia era chiar cea din titlu: fiecare decizie implica o alegere si o renuntare. Fie ca ne place sau nu. Foarte de acord. In esenta a alege inseamna ceva care ne bucura (alegerea, presupunand ca am gasit in ea ceva atragator) si ceva la care renuntam (si doar nimanui nu ii place sa renunte).

Prin urmare, este absolut natural ca o decizie sa nu fie ceva usor. Am remarcat cateva pattern-uri pe care noi oamenii, atunci cand suntem pusi in fata unei alegeri, le urmam. Sa rezumam…

Patternul A – important este sa decizi, nu ce

Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti – GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul (asa cum bine spune colega mea, Mona) nu este la intamplare.

Patternul B – evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila!

Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste.

Patternul C – time will tell

Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.

Eu una apelez, cel mai des, la patternul A. Asta atunci cand nu raman in mijlocul drumului, prinsa in patternul B si zapacindu-mi de cap prietenii (thanks, guys) cu variabilele in continua schimbare si evaluarile instantanee ale situatiei. Time will tell care este cea mai buna teorie. Sper sincer sa ajung la 60 de ani sa imi scriu autobiografia asemenea lui Jack si sa imi pot da cu parerea despre cum mi-a fost mie cel mai bine in viata in cohabitarea cu deciziile.

Managerii evalueaza curent in cazul angajatilor lor capacitatea de automotivare. Orice manager are la randul sau problema urmatoare: el isi motiveaza oamenii, pe el cine il motiveaza?! Cartile de leadership si motivare care se poarta in ultima vreme au la baza ideea ca daca vrei sa fii un castigator, trebuie sa inveti sa te automotivezi.



De ce exact avem nevoie de automotivare? Donald Trump rezuma cel mai clar si cel mai bine ideea: “No one gives you power, you just take it.”.



Oooookaaaaay… and how exactly do I do this?



Eu una m-am intrebat asta multa vreme. Va voi spune solutiile si pseudo-solutiile care mi-au fost cel mai frecvent oferite si care uneori au functionat:

• Privire de ansamblu – Uita-te de sus la viata ta, fa efortul de a te privi din afara, prin ochii altora si a vedea cat de ok este viata ta. Asta sigur iti va da putere sa mergi inainte, trecand cu vederea partile nu asa de roz. 






• Uita-te la cei din jur care au “reusit” in conceptia ta. If they can do it, so can you. Daca nu esti convins de asta, uita-te putin mai in detaliu de ce au reusit, cand au fost la greu, discuta cu ei despre asta. Similitudinile cu situatia ta te vor face sa mergi inainte. 






• Gandeste-te la obiectivul final. Daca este un obiectiv pe care ti-l doresti cu adevarat, vei gasi sigur si forta de a merge mai departe inspre el. 

Bullshit automotivational? Se prea poate. Atata timp insa cat functioneaza atunci cand ai nevoie, eu zic ca e ok. Alte idei, ponturi de automotivare?