RALUCA GEORGESCU

Da, ok, stiu ca traim intr-o tara nasoala. Dar ce ar fi daca ti-ar veni o idee geniala si fezabila de a schimba intregul sistem din Romania? Ok, stiu si ca firma unde lucrezi merge prost si conditiile sunt nasoale. Cum ar fi insa daca ai descoperi un mod de a imbunatati activitatea ta si productivitatea firmei?

Psihanalistii spun ca devii ceea ce gandesti in cea mai mare parte a timpului.`Da-ti seama ce inseamna asta atunci cand tu te ocupi cu cautarea nodului in papura si cu gasirea de probleme. Ce ar fi insa sa incepi sa te orientezi pe gasirea de solutii?

Orienteaza-te catre solutii!

La fostul job imi invatam echipa sa nu vina niciodata la mine cu probleme, ci cu solutii. Problemele pot fi vazute si fara o pregatire adecvata, rareori esti platit pentru a gasi probleme (stiu ca exista si cazul testerilor, bineinteles). Si in nici un caz nu iti vei impresiona managerul venind cu probleme. Stie si el ca acestea exista si de aceea te-a angajat pe tine – pentru ca avea nevoie de ajutor in a le rezolva. A gasi erori, parti negative, jumatati goale ale paharului nu te duce nicaieri nou. Plusvaloarea vine insa din gasirea de solutii.

Intre tine si telul tau de la un moment dat vor aparea intotdeauna piedici si obstacole – altfel nu ti-ai mai dori sa ajungi acolo, in fond. Calitatea de lider inseamna a rezolva probleme, nu doar a le identifica. Acela care doar identifica probleme se numeste, de obicei, carcotas.

Regula 80/20 aplicata problemelor

Regula 80/20 spune ca 80% din probleme se gasesc inauntrul nostru. Le vedem datorita unei paradigme ale noastre. Deci sunt si mai usor de rezolvat decat ne asteptam – printr-o simpla schimbare a abordarii noastre fata de ele. Tu esti piedica majora care se afla in calea scopului pe care ti l-ai propus.

In tot acest timp doar 20% dintre probleme se afla in afara noastra. Si a le rezolva pe acestea face din tine un adevarat problem-solver.

Cum faci sa devii problem-solver? Inveti sa nu te pierzi niciodata in problema si detaliile ei. In acest fel, vei reusi doar sa te negativizezi si sa nu mai vezi padurea de copaci. Tu esti specialistul venit sa rezolve o problema si trebuie sa cauti in mediul inconjurator unelte pentru a o rezolva. Trebuie deci sa privesti in ansamblu. Dupa cum spunea Einstein, o problema nu poate fi niciodata rezolvata la acelasi nivel de gandire la care a fost creata initial. Ia-ti deci un timp si priveste problema din exterior, analizeaza modul tau de gandire atunci cand ai creat-o, modul de gandire al organizatiei sau a celui care a creat-o. Priveste in ansamblu si mai mult ca sigur solutia se afla pe aproape.

O reteta simpla pe care sa o folosesti asupra ta si a celor din jur? Atunci cand incepi sa critici sau altul incepe sa (te) critice intreaba(-te) simplu: ‘Ce solutia avem la indemana pentru a rezolva asta?’. Solutii, nu probleme!

• Cand esti angajat te frustreaza managerul pentru ca nu stie sa isi faca bine jobul, nu iti recunoaste meritele, nu stie sa delege, da deadline-uri prea stranse, nu face nimic toata ziua sau se poarta urat cu tine. Iti petreci seara injurandu-ti “seful” la partenerul de viata, la prieteni sau la colegi in timp ce savurezi o bere sau in timp ce iti mananci cina.






• Cand esti manager te frustreaza angajatii care nu isi fac treaba, nu sunt proactivi si cer o suta de explicatii, sunt vesnic nemultumiti, care cer recompense nemeritate, care se supara cand te incrunti la ei chiar daca aveai dreptate, care nu respecta deadline-uri si spune ca sunt prea stranse, care se intreaba ce faci tu toata ziua si crede ca nu faci nimic (de ce ar fi treaba lor ce faci tu??), care nu iti respecta autoritatea si care vor sa fie gadilati zilnic ca sa munceasca. Iti stresezi prietenii, partenerul de viata si colegii manageri cu problemele tale si nu te poti opri din a-ti judeca angajatii si chiar de a-i considera o nesecata sursa de frustrari. 






• Cand esti client te streseaza furnizorul care nu pricepe parca ce vrei tu, care este atat de inflexibil si face urat la toate modificarile pe care le ceri (parca nu tu platesti si nu tu iti asumi deadline-urile), care promite mult si livreaza putin, care nu respecta deadline-urile, care vrea foarte multe detalii ca sa implementeze ceva si pune o suta de intrebari. Le povestesti tuturor colegilor ca este cel mai prost furnizor cu care ai lucrat vreodata, te rastesti la el cum prinzi ocazia, pufai prin birou de fiecare data cand vorbesti cu el la telefon, incerci sa il penalizezi cand vine momentul platii si te intrebi cand vei da peste un furnizor ca lumea. 






• Cand esti furnizor/vanzator te frustreaza clientul pentru ca nu iti da toate specificatiile si datele de la inceput, pentru ca te preseaza cu deadline-uri nerealiste, pentru ca nu are limbaj sau experienta tehnic, pentru ca vrea mereu modificari si pentru ca pare clar ca nu stie ce vrea. Ba mai face si figuri cand vine momentul platii.  Pufai prin birou, iti injuri clientul la toti colegii de serviciu si la prieteni, te rastesti la telefon si fiecare client devine pentru partenerul tau de viata dusmanul nr. 1 (ce isi permite sa ii fac sarmanului meu iubit/sarmanei mele iubite). 






• Cand esti programator/dezvoltator te frustreaza project managerul pentru ca da specificatii neclare, nu are nici un pic de expertiza tehnica, nu pricepe nimic din ce faci tu, esti sigur ca ai putea face mai bine si nu ti-e deloc clar de ce el este seful si nu tu (doar tu faci toata munca). Intarzii intentionat, faci glume pe seama lui cu colegii de echipa, ii raspunzi zeflemitor si iti stresezi toti prietenii plus partenerul de viata cu povestiri infinite si repetate despre cum nu are habar de nimic si incearca sa isi impuna autoritatea, “prostul naibii”.






• Cand esti project manager te frustreaza programatorul/dezvoltatorul pentru ca nu face nimic din ce spui, se crede buricul pamantului, are pretentia sa vorbesti in termeni tehnici desi este jobul lui sa traduca ce vrei tu, nu respecta deadline-urile, isi da mereu ochii peste cap, cere o mie si una de explicatii, face pe seful si iti schimba mereu specificatiile, nu intelege ca tu iti asumi strategia si ca nu doar ceea ce face el este intregul produs. Te frustreaza la maxim si zbieri si urli in toate directiile (uneori chiar direct la respectivul/respectivii), ii povestesti de nenumarate ori prietenului cel mai bun sau consortului/consoartei ca nu exista programatori normali la cap si acesta devine un fel de centru al vieti tale. Esti convins ca sunt alta specie decat tine.   

 



Ce este mai interesant este ce se intampla atunci cand ajungi de partea cealalta a baricadei – atunci cand schimbi rolul. Am experiente destule in aceasta zona – atat ale mele, cat si ale prietenilor – si sunt convinsa ca si voi aveti. Ce faci atunci cand nu mai esti programator, ci devii project manager si vezi ce tratament primesti din partea programatorilor? Sau cum te simti cand ajungi client si te confrunti cu problemele clientilor tai de pe vremea cand tu erai furnizorul? Sau cand esti injurat de angajatii tai asa cum iti injuri tu managerul? Realizezi cand faci acest switch ca de fiecare parte a baricadei sunt probleme.



 Cel mai usor este sa faci ping-pong cu aruncatul vinei si responsabilitatii dintr-o parte in alta a baricadei. Si realizezi ca nu ai nevoie decat de o schimbare de paradigma – punandu-te in locul celuilalt ai sanse mari sa empatizezi cu el, sa intelegi cum isi doreste acesta sa fie tratat si sa reusesti sa comunici eficient cu acesta. In fond, obiectivul este comun. Este vorba de a ajunge la un win-win – de a conlucra pentru a atinge obiectivul si de a intersecta 2 paradigme.



Solutii? Nu exista unele universale. Cea mai simpla este aceea de a-ti defini misiunea rolului in care te afli acum – misiunea din partea ta a baricadei in vederea intersectarii cu cealalta parte a baricadei.



Daca iti vei defini rolul asa incat acesta sa raspunda la urmatoarele doua intrebari ai toate sansele sa scapi de frustratile generate de baricadele aflate in opozitie:



- care este obiectivul final?



- cum pot eu ajuta cealalta baricada asa incat sa atingem obiectivul final? 

“Never ruin an apology with an excuse.” ~ Kimberly Johnson

Din nou, preferatul meu, Oscar Wilde – “We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars“. 



So… keep your eyes on those stars…  

Multi oameni se definesc prin oamenii pe care ii cunosc, prin cunostintele pe care le au. Pentru ei succesul social este dat de networking. Au contacte, au pe cine suna in caz ca se intampla ceva sau au nevoie sa li se faca legatura cu cineva. Acestia sunt networkerii.



Nu acelasi lucru il poti spune despre persoanele cu adevarat celebre, despre persoanele care si-au castigat titlul de autoritate. Niciodata o persoana care are autoritate nu se va lauda cu cunostintele pe care le are. Pe El il cunosc oamenii. Contactele de care are nevoie se mandresc ca il cunosc si ii vor sari in ajutor. De ce? Pentru ca spera sa obtina candva un avantaj din asta. El este un brand personal in sine bine de avut in portofoliile de networking. 



Important nu este cata lume cunosti, ci cata lume te cunoaste pe tine. Se poate urmari ceea ce explicam mai sus pe twitter. Cei care au devenit deja brand personal au numarul de followers mult mai mare decat numarul de following. Networkerii sunt cei care au following mult mai mare decat followers. 



Exact principiul de mai sus mi l-a enuntat acum ceva vreme un om cu adevarat cunoscut in lumea business romaneasca. Mi-a spus atunci ca el nu isi poate asocia numele cu al oricui intr-un social network, cum ar fi linkedin. Pentru ca atunci brandul lui personal s-ar devaloriza. Cei pe care ii accepta in networkul lui o autoritate sunt cei carora le transfera incredere.