Deciziile… manca-le-ar mama!
De cativa ani am devenit pasionata de tema deciziilor. Am mai si scris despre asta cu cateva ocazii. Prietenii spun ca sunt nascuta in zodia balantei si asta e motivul. Nu imi este usor sa fac alegeri. Oh, really?! Si cui ii este? Daca te consideri din aceasta categorie, te rog sa facem cunostinta. Sigur avem ce discuta.
Mi-a atras atentia un post al lui Andrei Rosca pe aceasta tema. Concluzia era chiar cea din titlu: fiecare decizie implica o alegere si o renuntare. Fie ca ne place sau nu. Foarte de acord. In esenta a alege inseamna ceva care ne bucura (alegerea, presupunand ca am gasit in ea ceva atragator) si ceva la care renuntam (si doar nimanui nu ii place sa renunte).
Prin urmare, este absolut natural ca o decizie sa nu fie ceva usor. Am remarcat cateva pattern-uri pe care noi oamenii, atunci cand suntem pusi in fata unei alegeri, le urmam. Sa rezumam…
Patternul A – important este sa decizi, nu ce
Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti – GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul (asa cum bine spune colega mea, Mona) nu este la intamplare.
Patternul B – evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila!
Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste.
Patternul C – time will tell
Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
Eu una apelez, cel mai des, la patternul A. Asta atunci cand nu raman in mijlocul drumului, prinsa in patternul B si zapacindu-mi de cap prietenii (thanks, guys) cu variabilele in continua schimbare si evaluarile instantanee ale situatiei. Time will tell care este cea mai buna teorie. Sper sincer sa ajung la 60 de ani sa imi scriu autobiografia asemenea lui Jack si sa imi pot da cu parerea despre cum mi-a fost mie cel mai bine in viata in cohabitarea cu deciziile.
As avea o intrebare practica legat de ALEGERI pentru un expert in HR: Eu, ca directorul unui centru de limbi straine, am urmatoarea dilema: Avem profesori buni in multe orase, dar la ultima sesiune de recrutari am gasit candidati si mai buni, mai motivati, mai bine pregatiti. Ce ne recomandati? Ii inlocuim pe cei cu care lucram de peste un an?
Multumesc pentru sfat!