Cum e de cealalta parte a baricadei? Misiunea rolului tau
- Cand esti angajat te frustreaza managerul pentru ca nu stie sa isi faca bine jobul, nu iti recunoaste meritele, nu stie sa delege, da deadline-uri prea stranse, nu face nimic toata ziua sau se poarta urat cu tine. Iti petreci seara injurandu-ti “seful” la partenerul de viata, la prieteni sau la colegi in timp ce savurezi o bere sau in timp ce iti mananci cina.
- Cand esti manager te frustreaza angajatii care nu isi fac treaba, nu sunt proactivi si cer o suta de explicatii, sunt vesnic nemultumiti, care cer recompense nemeritate, care se supara cand te incrunti la ei chiar daca aveai dreptate, care nu respecta deadline-uri si spune ca sunt prea stranse, care se intreaba ce faci tu toata ziua si crede ca nu faci nimic (de ce ar fi treaba lor ce faci tu??), care nu iti respecta autoritatea si care vor sa fie gadilati zilnic ca sa munceasca. Iti stresezi prietenii, partenerul de viata si colegii manageri cu problemele tale si nu te poti opri din a-ti judeca angajatii si chiar de a-i considera o nesecata sursa de frustrari.
- Cand esti client te streseaza furnizorul care nu pricepe parca ce vrei tu, care este atat de inflexibil si face urat la toate modificarile pe care le ceri (parca nu tu platesti si nu tu iti asumi deadline-urile), care promite mult si livreaza putin, care nu respecta deadline-urile, care vrea foarte multe detalii ca sa implementeze ceva si pune o suta de intrebari. Le povestesti tuturor colegilor ca este cel mai prost furnizor cu care ai lucrat vreodata, te rastesti la el cum prinzi ocazia, pufai prin birou de fiecare data cand vorbesti cu el la telefon, incerci sa il penalizezi cand vine momentul platii si te intrebi cand vei da peste un furnizor ca lumea.
- Cand esti furnizor/vanzator te frustreaza clientul pentru ca nu iti da toate specificatiile si datele de la inceput, pentru ca te preseaza cu deadline-uri nerealiste, pentru ca nu are limbaj sau experienta tehnic, pentru ca vrea mereu modificari si pentru ca pare clar ca nu stie ce vrea. Ba mai face si figuri cand vine momentul platii. Pufai prin birou, iti injuri clientul la toti colegii de serviciu si la prieteni, te rastesti la telefon si fiecare client devine pentru partenerul tau de viata dusmanul nr. 1 (ce isi permite sa ii fac sarmanului meu iubit/sarmanei mele iubite).
- Cand esti programator/dezvoltator te frustreaza project managerul pentru ca da specificatii neclare, nu are nici un pic de expertiza tehnica, nu pricepe nimic din ce faci tu, esti sigur ca ai putea face mai bine si nu ti-e deloc clar de ce el este seful si nu tu (doar tu faci toata munca). Intarzii intentionat, faci glume pe seama lui cu colegii de echipa, ii raspunzi zeflemitor si iti stresezi toti prietenii plus partenerul de viata cu povestiri infinite si repetate despre cum nu are habar de nimic si incearca sa isi impuna autoritatea, “prostul naibii”.
- Cand esti project manager te frustreaza programatorul/dezvoltatorul pentru ca nu face nimic din ce spui, se crede buricul pamantului, are pretentia sa vorbesti in termeni tehnici desi este jobul lui sa traduca ce vrei tu, nu respecta deadline-urile, isi da mereu ochii peste cap, cere o mie si una de explicatii, face pe seful si iti schimba mereu specificatiile, nu intelege ca tu iti asumi strategia si ca nu doar ceea ce face el este intregul produs. Te frustreaza la maxim si zbieri si urli in toate directiile (uneori chiar direct la respectivul/respectivii), ii povestesti de nenumarate ori prietenului cel mai bun sau consortului/consoartei ca nu exista programatori normali la cap si acesta devine un fel de centru al vieti tale. Esti convins ca sunt alta specie decat tine.
Ce este mai interesant este ce se intampla atunci cand ajungi de partea cealalta a baricadei – atunci cand schimbi rolul. Am experiente destule in aceasta zona – atat ale mele, cat si ale prietenilor – si sunt convinsa ca si voi aveti. Ce faci atunci cand nu mai esti programator, ci devii project manager si vezi ce tratament primesti din partea programatorilor? Sau cum te simti cand ajungi client si te confrunti cu problemele clientilor tai de pe vremea cand tu erai furnizorul? Sau cand esti injurat de angajatii tai asa cum iti injuri tu managerul? Realizezi cand faci acest switch ca de fiecare parte a baricadei sunt probleme.
Cel mai usor este sa faci ping-pong cu aruncatul vinei si responsabilitatii dintr-o parte in alta a baricadei. Si realizezi ca nu ai nevoie decat de o schimbare de paradigma – punandu-te in locul celuilalt ai sanse mari sa empatizezi cu el, sa intelegi cum isi doreste acesta sa fie tratat si sa reusesti sa comunici eficient cu acesta. In fond, obiectivul este comun. Este vorba de a ajunge la un win-win – de a conlucra pentru a atinge obiectivul si de a intersecta 2 paradigme.
Solutii? Nu exista unele universale. Cea mai simpla este aceea de a-ti defini misiunea rolului in care te afli acum – misiunea din partea ta a baricadei in vederea intersectarii cu cealalta parte a baricadei.
Daca iti vei defini rolul asa incat acesta sa raspunda la urmatoarele doua intrebari ai toate sansele sa scapi de frustratile generate de baricadele aflate in opozitie:
- care este obiectivul final?
- cum pot eu ajuta cealalta baricada asa incat sa atingem obiectivul final?
7 comments
Leave a Reply
Mda tipic romanesc Raluca. Intotdeauna EI sunt devina pentru tot ce merge rau. Unde EI sunt intotdeauna CEILALTI.
sunt prea putini oameni constienti de necesitatea gindirii “in miine”.
filosofia romanului asupra vietii este una de tip bingo. si asa va fi cita vreme rugaciunea de capatii va fi “da doamne!”
am avut nesansa sa descopar publicitatea in danemarca, o tara a bunului simt, o tara in care competenta si valoarea nu are nici virsta, nici diplome si este respectata. costat ca mai este mult pina departe, ca ai partial dreptate, nu din cauza ca ce spui ar fi fals, dar modul in care o faci nu este cel mai fericit. denota doar o cunostere teoretica si cel mult sumara a ambelor parti. peste vreme poate vei invata sa apreciezi ca patron, angajat, client, furnizor, …, ca daca vei considera ca esti asaltata de idioti… problema este numai a ta. ei pot avea idei “idioate” trebuie doar sa-i aduci pe drumul cel bun ca munca ta sa nu fie o idiotenie… altfel… care este diferenta intre tine si o fata de centura?
gindeste, gindeste de doua ori!
De multe ori a te pune in locul celuilalt este singura reteta de care ai nevoie.A te pune in locul celuilalt poate deveni o misiune eficienta a rolului tau. Si punerea ei in practica te poate conduce catre win-win-ul castigator
Ce post tare… demult nu am citit ceva asa de amuzant si adevarat in acelasi timp. Mi-am dat seama citind ca sunt mai mult manager decat angajat, furnizor decat client si project manager decat programator. O sa incerc sa fiu mult mai atenta cand fac switch! Multumesc de idee, foarte tare!
[...] Toti suntem clienti pentru cineva si furnizori pentru altcineva. Vorbeam mai demult despre cum arata lucrurile de cealalta parte a baricadei. Managerii cred ca angajatii sunt lenesi. Angajatii cred ca managerii sunt incompetenti. Furnizorii [...]
Total adevarat dar exista ceva adiacent celor spuse la post dupa cum urmeaza:
frica de esec = constat ca invatam tot in materie de succes,strategii,mod de abordare,mod de reactiune,etc.
Nimeni nu ne invata despre esec.
Esecul asumat este cea mai buna cale de a invata.
Si inca ceva eu sunt un BUN CLIENT(ptr ca sunt in vanzari am respectul cuvenit fata de furnizor,Nona poate sa confirme)
@George Ilica: Intr-adevar, atunci cand ai fost de o parte a baricadei si stii si intelegi cum este, este mult mai usor sa te comporti empatic de cealalta parte a baricadei. De aceea, fiind cel care a lucrat in vanzari sau lucreaza in vanzari, poti fi un client cat mai bun (sa stii ca o sa o intreb pe Nona :p).
Apropo de frica de esec ai dreptate, este un factor adiacent.