Raspunsurile creeaza dependenta
Uneori atunci cand crezi ca iti ajuti echipa, lucrezi de fapt in detrimentul ei. Imi amintesc o regula de leadership auzita la unul dintre primele cursuri de management la care am participat. A fost una dintre regulile care m-au surprins cel mai tare atunci: nu raspunde niciodata la toate intrebarile membrilor echipei tale.
Abia mai tarziu am vazut utilitatea ei in practica. O regula empirica a intrebarilor echipei la care raspunzi este urmatoarea: daca raspunzi mereu la intrebarile echipei tale, vei raspunde pentru totdeauna la orice intrebare a echipei tale. Doar obisnuinta este a doua natura.
Cine are de pierdut din asta? Toata lumea. Tu pentru ca pierzi timp in care ar fi trebuit sa iti indrepti atentia asupra a altceva, compania pentru ca si ea pierde din lucrurile carora tu nu le-ai acordat atentie, membrii echipei pentru ca se obisnuiesc sa fie implementatori robotici, pentru ca nu invata nimic, uita sa isi foloseasca rotitele si nu aduc valoare adaugata ci doar executie.
Uneori, raspunzand ei singuri la intrebari, este posibil sa te surprinda raspunsurile pe care ei le afla. Este posibil sa descopere un nou raspuns, o alta perspectiva, sa aduca cu adevarat o valoare adaugata.
Ce faci in concluzie? Separi momentele in care raspunzi la intrebari si cele in care nu raspunzi. Raspunde atunci cand este vorba despre ceva cu adevarat urgent si important. Nu raspunde atunci cand aflarea pe cont propriu a raspunsului il va ajuta pe co-echipierul tau sa se dezvolte.
2 comments
Leave a Reply
Acest lucru se aplica si in cazul invatamantului. Un profesor bun nu raspunde niciodata la orice intrebare, ci isi ajuta elevii cu sugestii, asteptand ca ei sa-si stoarca mintea pana dau de raspuns. Primul instinct al lor este sa se prefaca a se gandi la intrebare, lasand mintea sa zburde si asteptand ca profesorul sa-si piarda rabdarea si sa le dea pe tava solutia. Odata depasit acest moment, cand tu, ca elev, renunti la lene/comoditate, etc si descoperi raspunsul, lectia este invatata inca din clasa.
Dobandirea autonomiei de actiune este un proces cu care ne confruntam, cred, toata viata, in situatii diferite.
Nu sunt deacord cu ce spui in post si as avea doua motive:
1.Vorbeai de leadership si asta inseamna a creea modelul de urmat(generatorul de solutii)
Evolutia pura se genereaza prin dialog chiar confruntare de idei ,poate ar fi mai benefic sa incurajezi critica ,inclusiv a ta.
2.Lipsa de raspuns din punctul meu de vedere este o slabiciune duce cu gandul la nestiinta sau mai rau la lipsa implicarii.
Creerea unei imagini intangibile si ascunderea slabiciunilor duce la ruperea relatiei intre manager si echipa (multi manageri prevad si pentru a evita probleme schimba din coechipieri)lucrul cel mai rau posibil.
PS:Viziunea mea nu se vrea a fi universal valabila.