RALUCA GEORGESCU

In engleza, fenomenul numit colocvial mirror-hiring inseamna sa angajezi ca si cum te-ai uita in oglinda. Angajezi oameni cu acelasi comportament, aceeasi aparenta, aceeasi cultura, aceiasi prieteni ca si tine. Niste mini-clone. Nu faci asta din narcisism, dar de obicei o faci pentru ca stii deja ca respectivele skill-uri functioneaza pentru echipa ta.



Nu zic in nici un caz ca este ceva rau in asta. Sunt insa de parere ca o echipa cu adevarat productiva se formeaza din oameni diferiti. Echipele diferentiate incurajeaza inovatia prin structura lor, incurajeaza analizele complete – intrucat ajuta la vizualizarea ambelor parti ale unei probleme. Atunci cand echipa este formata din oameni asemanatori, schimbarea se intampla mai greu. Oamenii tind sa nu rejudece periodic regulile echipei din care fac parte – nu se intreaba de suficient ori “De ce?”, nu se aduce valoare adaugata, nu exista atatea dezbateri. Echipa tinde sa functioneze pe proceduri prestabilite. 



Ca avantaje insa ale echipelor formate din membri cu acelasi tip de personalitate, sunt echipe care functioneaza eficient. Membrii ei se inteleg intre ei rapid, neintelegerile sunt mai rare, uneori chiar nu exista. Empatia este instantanee, de nenumarate ori.



 Alegerea apartine fiecarui leader de echipa. Totusi, “Think different” a functionat pentru Apple. Ar putea functiona si pentru echipa ta.  

Un principiu al meu este sa angajez pe cat posibil oameni care vor vrea repede sa imi ia locul, oameni de la care sa am ce invata. Tot un principiu al meu este sa fiu in echipa cu oameni de acelasi nivel sau mai buni ca mine. Ei ma vor face sa vreau mereu mai mult de la mine, sa alerg mereu mai repede. Sa incerc sa alerg in acelasi ritm sau mai repede ca ei.

Am gasit azi un citat la obiect pe tema asta de Leo Rosten – “First-rate people hire first-rate people; second-rate people hire third-rate people.” Regula care se confirma si in realitate. Pentru ca lipsa de incredere in sine duce la nevoia de a controla.