Deciziile… manca-le-ar mama!
De cativa ani am devenit pasionata de tema deciziilor. Am mai si scris despre asta cu cateva ocazii. Prietenii spun ca sunt nascuta in zodia balantei si asta e motivul. Nu imi este usor sa fac alegeri. Oh, really?! Si cui ii este? Daca te consideri din aceasta categorie, te rog sa facem cunostinta. Sigur avem ce discuta.
Mi-a atras atentia un post al lui Andrei Rosca pe aceasta tema. Concluzia era chiar cea din titlu: fiecare decizie implica o alegere si o renuntare. Fie ca ne place sau nu. Foarte de acord. In esenta a alege inseamna ceva care ne bucura (alegerea, presupunand ca am gasit in ea ceva atragator) si ceva la care renuntam (si doar nimanui nu ii place sa renunte).
Prin urmare, este absolut natural ca o decizie sa nu fie ceva usor. Am remarcat cateva pattern-uri pe care noi oamenii, atunci cand suntem pusi in fata unei alegeri, le urmam. Sa rezumam…
Patternul A – important este sa decizi, nu ce
Sunt unii care spun ca cel mai important este sa iei o decizie. Indecizia te poate costa mult. Cel mai mult vei regreta timpul pierdut pana cand ai luat decizia. Jack Welch spunea ca nu a regretat absolut niciodata ca nu s-a gandit mai mult inainte de a face o alegere. De cele mai multe ori, a regretat ca s-a gandit atat de mult. Urmati-va instinctul, cum s-ar spune. Daca sunteti adeptii acestei teorii, exista si instrumente care va ajuta sa va grabiti – GoDesignate.com este unul dintre ele. Lasati lucrurile in voia hazardului. Ca doar hazardul (asa cum bine spune colega mea, Mona) nu este la intamplare.
Patternul B – evalueaza puncte tari si puncte slabe de ambele parti, costuri de oportunitate si posibile scenarii et… voila!
Matematica, arbori de decizie, etc. Si ce frumos ar fi sa fie asa usor. Sa poti lua decizii bazate in totalitate pe ratiune si logica. Ehei. Cand imi permit sa fundamentez totul matematic, sunt sincer extrem de multumita de mine. Si in multe cazuri este foarte posibil sa apelezi la aceasta modalitate. Putin consumatoare de timp si resurse, si totusi… te linisteste.
Patternul C – time will tell
Da, intr-un fel este adevarat. Time will tell si daca o fi sa fie o sa fie. Sunt de acord cu principiul in sensul de a nu forta. Si de a lua in calcul si factorul destin. Dar sa lasi totul la latitudinea timpului este o lene al carei lux nu si-o permite oricine. Dupa cum spunea William James: “When you have to make a choice and don’t make it, that is in itself a choice”.
Eu una apelez, cel mai des, la patternul A. Asta atunci cand nu raman in mijlocul drumului, prinsa in patternul B si zapacindu-mi de cap prietenii (thanks, guys) cu variabilele in continua schimbare si evaluarile instantanee ale situatiei. Time will tell care este cea mai buna teorie. Sper sincer sa ajung la 60 de ani sa imi scriu autobiografia asemenea lui Jack si sa imi pot da cu parerea despre cum mi-a fost mie cel mai bine in viata in cohabitarea cu deciziile.
Costul de oportunitate – ajutor sau inamic?
In economie, costul de oportunitate este definit ca fiind valoarea unui produs la care renuntam atunci cand alegem un alt produs in locul acestuia. Este, mai pe scurt, alegerea la care renuntam la un moment dat. Sa zicem ca ai bani cat sa iti cumperi un telefon mobil sau un GPS. Nu pe amandoua. Daca alegi sa iti cumperi GPS, costul de oportunitate al alegerii tale a fost telefonul mobil pe care ti l-ai fi putut cumpara.
Pe de alta parte, costul de oportunitate nu se refera doar la bani, asa cum ne lasa sa credem economistii. Acesta se poate referi si la timp pierdut, la alternativa la care renuntam, la satisfactia pe care o trecem cu vederea. Spre exemplu, atunci cand alegi un job, renunti la timpul tau liber in care ai fi putut sa iti gasesti un alt job, sa petreci mai mult timp cu familia, sa te dedici hobby-urilor tale, etc.
Costul de oportunitate este un instrument foarte util atunci cand iti planifici cariera, viata si este bine sa il iei in considerare de fiecare data cand esti confruntat cu luarea unei decizii, intrucat te ajuta sa capeti o privire mai de ansamblu asupra lucrurilor la care renunti in comparatie cu beneficiile pe care le primesti renuntand la ele. Costul de oportunitate te ajuta sa evaluezi decizia cu care esti confruntat, realizandu-i plusurile si minusurile.
O alta viziune asupra costului de oportunitate este insa aceea ca iti alimenteaza frica de esec – una dintre cele mai mari temeri umane. Focusul pe costul de oportunitate te face sa te temi si mai mult de alegerea pe care urmeaza sa o faci, sa realizezi ce s-ar putea intampla daca iei o decizie gresita. Si te face sa iti fie greu sa actionezi sau sa iesi din zona ta de confort.
In concluzie, inamic sau dusman? Eu prefer sa il consider inamic si sa iau deciziile pe baza beneficiilor, fara a ma gandi la ceea ce pierd. Alegerea cred ca este a fiecaruia.
Cine alearga dupa 2 iepuri…
a.) … spune ca sunt acri;
b.) … oboseste repede sau rataceste cararea;
c.) … e beat si vede 2 in loc de 1 sau i se nazare ?
Si indiferent care este raspunsul corect, realitatea cruda este ca sigur nu prinde nici unul.
Safe choices, garantii, detalii si risc
Am fost invatati sa nu mergem decat pe cai sigure si drumuri batatorite. Sa cerem garantii si cat mai multe detalii inainte de a accepta o oferta sau inainte de a porni la drum – fie ca este vorba despre un job, un proiect, o relatie sau o achizitie. Cautam siguranta in alegerile noastre si cautam sa ne bazam decizia pe cat mai multe detalii. Dorim safe choices, planificate si analizate in detaliu, garantate pe cat posibil.
Cu toate acestea, paradoxul este urmatorul. Oportunitatea nu poate fi planificata. De aceea se numest oportunitate. Niciodata marile ocazii, marile inventii, marile afaceri sau marile momente din viata noastra nu au survenit conform unui plan. Nu au fost gandite pana la cel mai mic detaliu inainte si analizate. Au avut o doza mai mare sau mai mica de neprevazut. Marile afaceri au aparut in urma unor idei iesite din comun, neprevazute.
De fapt, diferenta este aceea dintre a alege sa fi un simplu follower care urmeaza un sistem bine stabilit dinainte sau a fi pe propriile picioare si a risca. Riscand, poti pierde sau poti castiga mult mai mult decat ai fi castigat urmand calea sigura. Iar daca vei pierde, in orice caz vei castiga senzatia ca ai trait, ai incercat, ai acumulat experienta si “stii cum ar fi fost daca…”.
Dar sa discutam pe un exemplu concret, asa cum imi place mie. Am vazut de curand un caz al unui amic care urma sa inceapa un nou job. Jobul era intr-o companie nou-infiintata, cu doar 5 angajati, era un rol care urma sa se schimbe in timp – era adaptat pentru situatia actuala, dar o data cu cresterea companiei atributiile urmau sa se schimbe -, conditiile de lucru si pachetul de beneficii nu erau clare. Respectivul amic a cerut garantii de la angajator – sa ii spuna sigur unde va lucra, la ce birou, pe ce PC, cand i se va mari salariul. Angajatorul nu a reusit sa ii dea aceste garantii, pentru ca aceste lucruri urmau sa fie stabilite din mers. I-a cerut insa sa aiba incredere si sa porneasca alaturi de el. Amicul respectiv a refuzat jobul. Peste un an, a realizat urmatoarele. Pe drumul safe a innaintat cu pasi mici. Pe drumul necunoscut, ar fi facut pasi mari. Sau exista sansa sa piarda.
Indecizia si consecintele ei
Iarna trecuta am fost pusa in situatia de a astepta decizia unui prieten. In acele momente am judecat aspru nehotararea acestuia. Doar tot ce ai nevoie este sa iti asumi, sa iei o decizie, una sau alta?!Pusa de curand in aceeasi situatie am realizat ca nu este chiar atat de usor. Cel mai usor este sa ramai in starea de indecizie, sa alergi dupa doi iepuri deodata, sperand ca solutia sa apara si decizia sa fie evidenta.
De ce este atat de greu sa alegem? Pentru ca niciodata decizia nu este evidenta – altfel nu am mai avea de ce sa ne gandim atat la ea. De cele mai multe ori argumentele pro si contra pentru ambii iepuri sunt echilibrate. In plus, una din decizii este intotdeauna mai comoda, una implica o doza mai mare de risc.
Si totusi a lua decizii cumpatate si totusi rapide este cea mai importanta calitate a unui manager eficient. Deci, este un skill care trebuie dobandit.
Ce se intampla atunci cand evitam sau amanam sa luam o decizie? Ca sa descriu mai bine, mi-am amintit de un citat despre decizii care descrie perfect ceea ce ti se intampla atunci cand alergi dupa doi iepuri deodata, amanand decizia de a alege intre ei. Margaret Thatcher spunea ca “A sta in mijlocul drumului nestiind in ce sens sa o apuci este foarte periculos. Risti sa fii calcat de traficul venit din ambele sensuri.”.
Pana la urma, atunci cand ai de luat o decizie, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa iei decizia buna. Apoi, un alt lucru mai putin bun pe care l-ai putea face este sa iei decizia proasta. Si cel mai rau lucru pe care il poti face este sa nu iei nici o decizie. Tu decizi!
Vi s-a intamplat vreodata sa amanati o decizie suficient de mult incat sa devina si mai complicata decat la inceput? Cum ati depasit momentul?
